Astfel, etichetele permit aparitia unei forme primitive de comunicatie, bazata pe modele imagine. Comunicatia bazata pe modele imagine se intilneste si la oameni. Ea are importanta practica doar in situatii foarte bine definite. De foarte multe ori acest fel de comunicatie primitiva, bazata pe modele imagine, este imprecisa sau ambigua.
Aici este de observat un detaliu foarte important. O eticheta, asa cum a fost deja descrisa, este de obicei, la rindul ei, un model. Perceperea unui miros sau a unui sunet se face prin constructia unui model imagine de tip M. Acest model M va cauta un model YM compatibil (asemanator) cu el, care va fi astfel activat. De cite ori o informatie venita din exterior va genera activarea unui model de tip eticheta, acesta, la rindul lui, va activa unul sau mai multe modele specifice de tip ZM, cu bataie lunga. Modelele ZM astfel activate ii vor permite acelui animal sa inteleaga realitatea externa inainte ca modelele normale M-ZM-local sa inteleaga ce se intimpla'.
Acesta este cel mai inalt nivel atins de animale.
Evolutia catre eficientizarea activitatii creierului continua cu urmatorul nivel atins numai de oameni.
Am aratat ca, in cazul animalelor, o anumita informatie (de tip eticheta) poate sa activeze un anumit model ZM, indiferent de modelul ZM local. Urmatorul pas catre eficientizare, atins numai de oameni, este ca o anumita eticheta nu va mai activa modelul ZM asociat ci numai un numar limitat de adevaruri ale lui.
Aici este un punct critic. El trebuie tratat cu grija deoarece aici ne aflam la bariera trecuta de oameni si pe care nici un animal nu a putut vreodata s-o treaca.
Deci, exista' un model ZM si o "eticheta" asociata lui. Problema este de a asocia eticheta la o cantitate minima de informatie din modelul imagine asociat. Aceasta cantitate minima de informatie poate fi obtinuta sub forma unor adevaruri generate de acel model imagine. Intrucit un model imagine genereaza adevaruri imagine, problema este de a avea o functie total noua', care sa utilizeze o informatie data de un model imagine sub un alt mod de inregistrare.
Teoria nu poate in nici un fel preciza cum este implementata aceasta functie care nici macar nu poate fi definita complet. Totusi, un model fundamental, cum este acesta, nu se preocupa prea mult de implementarea tehnologica a functiei.
Teoria spune ca "eticheta" va fi asociata numai cu o colectie de adevaruri si nu cu tot modelul. In acest fel, "etichetele" care sunt asociate cu o colectie de adevaruri, vor deveni elementele unui nou tip de model si anume modelul simbolic. Etichetele vor deveni cuvinte si vor fi asociate cu o colectie de adevaruri ale modelului imagine asociat. Aceste adevaruri vor constitui definitia simbolica a cuvintului.
Asa cum am aratat, aici este un punct critic. Adevarurile generate de un model imagine sunt adevaruri imagine. De exemplu, un animal simte un miros. Mirosul poate fi asociat de acel animal cu hrana sau cu pericolul. Mirosul va activa deci un model ZM asociat lui. Este usor, pentru noi oamenii sa intelegem asta dar pentru un animal acel miros specific (acel adevar imagine) va activa alt model imagine si asta e tot.
Pe model simbolic, adevarurile imagine ar trebui inregistrate si generate intr-un mod diferit. Aici se poate vedea deci o "distorsiune" a procesului evolutiv dar accentuez ca aici incerc doar sa vad daca exista' sau nu o cale de a trece de la modele imagine la modele simbolice. Teoria nu sustine si nu interzice trecerea de la modele imagine la modele simbolice. In definitiv, daca aparitia modelelor simbolice a rezultat sau nu prin evolutie este o problema exterioara teoriei. Teoria arata' precis nivelele indiferent daca se poate trece sau nu de la un nivel la altul prin evolutie sau prin alte procedee nespecificate. Problema este reluata la capitolul urmator.
Deci, pe nivelul 3, un element (cuvint) al unui model simbolic va avea atasat lui atit modelul imagine cit si o definitie (o colectie de adevaruri simbolice generate de model). Totusi, asa cum am mai accentuat, modul de inregistrare a acestor adevaruri pe model simbolic este diferit de modul de inregistrare a lor in cadrul modelului imagine.
Functia fundamentala de operare cu modele imagine nu este pierduta dar nu mai este absolut necesara (ea se poate activa doar daca este nevoie). Deci, la acest nivel 3 de evolutie, elementele simbolice (cuvintele) nu vor mai activa modele ci numai anumite adevaruri ale modelului imagine cu care sunt de asemenea atasate. Acest nivel este nivelul minim pentru ca un creier sa fie considerat ca fiind creier de om. Nici un animal nu a reusit sa atinga inca acest nivel.
De exemplu, cind folosim cuvintul "ciine" este foarte probabil sa activam unul sau chiar mai multe modele imagine. Totusi, nu mai este necesar ca aceste modele sa fie activate asa cum se intimpla', de exemplu, in propozitia: "Merg la padure cu pusca si cu ciinele". Desi am folosit 3 elemente care, fiecare in parte, are in spate un model, noi nu am activat nici unul dintre ele. Fiecare element este definit numai ca o colectie de proprietati ale modelului atasat, fara activarea modelului. Propozitia in asamblu are o semnificatie suficient de clara, bazata pe logica, pentru ca, la acest nivel, sa nu fie nevoie sa activam nici un model imagine. Modelele imagine asociate cuvintelor se vor activa numai atunci cind trebuie sa facem un model de actiune exact, atit pe model imagine cit si pe model simbolic.
Pe nivelul 3 de evolutie a aparut deci limba de comunicatie generala (GCL). Prezenta acestui model simbolic intr-un creier va califica acel creier ca un creier de om, conform cu MDT.
Evolutia creierului uman a continuat cu nivelul 4 de evolutie si anume folosirea unor cuvinte care nu mai au asociate nici un model imagine.
Exemplu: se dau cuvintele: "acest mar", "mar", "fruct", "hrana". "Acest mar" este asociat cu un model pur imagine, "mar" este asociat cu un model imagine de tip concept, "fruct" si "hrana" sunt elemente de tip simbolic. Ele nu mai sunt asociate cu nici un fel de model imagine. Ele sunt asociate doar cu un set de definitii simbolice, folosind alte elemente simbolice (cuvinte).
Prin conceptualizare avansata, adevarurile asociate unei familii de modele imagine pot sa piarda legatura cu modelele imagine particulare al acelei familii. Probabil ca acesta a fost metoda de trecere de la nivelul 3 la nivelul 4 pe scara evolutiei creierului.
Nivelul 4 de evolutie a facut posibila constructia de modele simbolice complexe, de tip concept, cunoscute si sub numele de limbaje logico-matematice. Elementele acestor modele simbolice nu mai pot fi puse in nici un fel in corespondenta cu nici un fel de modele imagine.
Exemple: cuvintul "mar" are in general atasat lui un model imagine de tip concept. Dar, nu putem in nici un fel sa ne imaginam ce este un "fruct" sau ce este "hrana". Daca in cazul acestor doua cuvinte, unii mai pot forta imaginatia intr-un mod mai degraba confuz pentru a-si "imagina" ce este un "fruct" sau ce este "hrana", imaginatia este total blocata atunci cind trebuie sa gasim, de exemplu, solutia unei ecuatii matematice. Imaginatia nu mai poate fi folosita in nici un fel in cadrul modelelor simbolice.
Aparitia limbajelor logico-matematice a facut posibila translatarea modelelor imagine din realitatea externa in modele simbolice. Au aparut, in acest fel, printre altele si stiintele exacte.
Se da ca exemplu Mecanica lui Newton. Elementele acestui model simbolic sunt masa, spatiul si timpul. Nici unul din acesti termeni nu se poate asocia cu nici un fel de model imagine (totusi, unii oameni inca incearca sa-si "reprezinte" cumva acesti termeni sub forma de modele imagine). Folosind si o colectie de relatii fundamentale, modelul lui Newton poate prezice corect evolutia unei sectiuni a realitatii externe.
Evolutia creierului uman a continuat cu nivelul 4+ care va fi denumit, totusi, nivelul 5 de evolutie al creierului uman. Acest nivel, atins cu numai 100 de ani in urma, inseamna constructia de modele pur simbolice, asociate realitatii externe. Pentru prima data in istoria cunoasterii, realitatea externa nu mai este asociabila cu modele imagine.
Exemplu: Mecanica lui Newton (model simbolic) prezice traiectoria unei pietre aruncata sub un anumit unghi. Totusi, si fara a sti fizica, putem sa ne imaginam acea traiectorie. Aici, modelul simbolic al Mecanicii poate fi pus in corespondenta cu modele imagine.
Modelele pur simbolice nu mai pot in nici un fel sa fie asociate nici direct nici indirect cu modelele imagine. Singurul model de acest tip cunoscut pina acum este Mecanica Cuantica.
Exemplu: in legatura cu Mecanica Cuantica, exista' o problema "clasica" Aceasta problema este numita "natura duala a luminii". Este vorba de faptul ca exista' experimente care arata ca lumina este o unda. Alte experimente demonstreaza ca lumina este formata din particole. Evident ca logica pare sa esueze in aceasta problema.
Aberatia cu "natura duala a luminii" este sustinuta chiar de cei mai mari fizicieni (R. Feynman de exemplu).
Problema naturii luminii a fost de mult timp rezolvata de fizicieni, in cadrul Mecanicii Cuantice. Problema "naturii duale a luminii" nu este o problema de fizica ci o problema a modului de a gindi.
Problema apare atunci cind fizicienii incearca sa ne explice/descrie ce se intimpla. In acel moment se folosesc modele imagine. Astfel, termeni ca "unda" si "particola" au trimitere directa la modele imagine. In Mecanica Cuantica, aceiasi termeni sunt asociati cu niste formule matematice. Nu exista' nici un fel de corespondenta intre Mecanica Cuantica si lumea modelelor imagine. Daca cineva forteaza stabilirea acestei legaturi, atunci se produc aparente aberatii logice cum e si aceasta asa zisa "natura duala a luminii". In Mecanica Cuantica si deocamdata numai aici, realitatea externa este inteleasa fara a mai fi asociata sau asociabila cu modelele imagine.
Asa cum s-a aratat de multe ori in aceasta teorie, orice informatie este nonsens din principiu daca nu este declarat de la inceput modelul. In exemplul de mai sus, natura luminii este perfect inteleasa in Mecanica Cuantica. Daca nu stim Mecanica Cuantica atunci si intrebarea despre natura luminii si raspunsurile sunt non- sensuri. In consecinta, nu avem voie sa intrebam care este natura luminii daca nu cunoastem Mecanica Cuantica.
Pentru oamenii obisnuiti poate parea ciudat ca realitatea externa nu mai poate fi inteleasa prin imaginatie dar succesele Mecanicii Cuantice arata ca se poate. Acest nivel 5 de dezvoltare al creierului nu va fi atins prea curind de omul mediu.
Sa evaluam acum lumea in care traim pe baza acestor nivele. Exista' o fractie a populatiei care sta pe nivelul 2 si ocazional trece pe nivelul 3. Majoritatea absoluta a populatiei se afla pe nivelul 3 si ocazional trece pe nivelul 4. Cei care stau pe nivelul 4 si 5 sunt de asemenea o minoritate dar in crestere. Acestia sunt cei care propulseaza societatea inainte.
Pentru a intelege aceasta carte este necesar cel putin nivelul 4.
CREIERUL UMAN: EVOLUTIE SAU INTERVENTIE EXTERNA ?
Exista' asemanari clare intre anumite comportamente ale animalelor si anumite comportamente ale oamenilor. De aici ideea ca ar fi putut sa existe o evolutie de la creierul animal catre cel uman. Asa cum va mai fi accentuat si in alte locuri, teoria MDT este doar o unealta cu care incercam sa vedem daca exista vreo posibilitate de trecere prin evolutie de la creierul animal la creierul uman. Teoria nu sustine si nu respinge aceasta posibilitate. Ea poate doar sa ne descrie doua situatii care ar putea sa fie legate intre ele sau nu si sa ne arate, eventual, legatura.
Conform teoriei MDT, diferenta fundamentala intre creierul animal si creierul uman este facilitatea pe care o are numai creierul uman de a construi si opera modele simbolice, lucru imposibil de realizat de creierul animal. Asemanarea este ca atit creierul uman cit si creierul animal pot construi si opera modele imagine.
Problema evolutiei inseamna, in baza teoriei, de a vedea daca prin schimbarea unor parametrii in structura hardware de modelare-simulare imagine, s-ar putea obtine functii noi, specifice constructiei si operarii de modele simbolice. Totodata, aparitia unui hardware nou, prin adaos, nu este considerata ca fiind asociabila cu un proces evolutiv.
Asa cum am aratat, constructia si operarea modelelor pur simbolice este cel mai inalt nivel atins de creierul omenesc (acesta este cel putin nivelul 4 de evolutie). In comparatie cu nivelul cel mai inalt atins de animale, superioritatea creierului omenesc este absolut imensa.
Sa vedem argumente, in baza teoriei, care ar putea sustine o trecere evolutiva de la modele imagine la modele simbolice.
Sa analizam daca prin cresterea nivelului de conceptualizare al modelelor s-ar putea ajunge la constructia de modele simbolice. Astfel, o conceptualizare avansata a modelelor ar fi putut, la limita, sa duca la aparitia de modele imagine extrem de simplificate care sa se apropie de cerintele modelelor simbolice.
Sa facem totusi o mica analiza bazata pe un exemplu. Astfel avem: "acest mar", "mar", "fruct", "hrana". Animalele pot scurt-circuita aceste 4 nivele, construind un model care sa le spuna daca ce intilnesc este sau nu hrana. In acest fel, la animale, apare tendinta de blocare a evolutiei spre conceptualizarea avansata a modelelor din moment ce au o rezolvare foarte eficienta "pe scurtatura".
Asa cum apare in acest exemplu, animalele nu ar avea nici un avantaj de pe urma cresterii nivelului de conceptualizare. Astfel, desi anumite mutatii genetice intimplatoare ar putea face un animal sa-si creasca nivelul de conceptualizare al modelelor, ar mai trebui facuti citiva pasi pentru ca sa apara avantaje de pe urma acestui lucru.
Conceptualizarea avansata ar fi putut fi stimulata de viata in grupuri mari de animale, a caror supravietuire sa depinda de capacitatea de comunicatie precisa si rapida. Astfel, comunicatia bazata pe modele imagine tot mai simplificate ar fi putut stimula cresterea nivelului de conceptualizare a modelelor pina la limita la care sa apara modelele simbolice. Acest mod de evolutie ar putea deci fi luat in consideratie in sustinerea teoriei evolutive in aparitia omului. Aceste modele concept foarte simplificate ar trebui, totusi, sa fie tratate altfel decit modelele imagine si astfel sa apara structuri noi de hardware ale creierului care sa construiasca si sa opereze modele simbolice, lucru care pare incompatibil cu un proces evolutiv.
Faptul ca ar fi necesar un nou hardware este sustinut de urmatorul rationament: avem un model imagine si o eticheta (cuvint) asociat lui. Cuvintul are o definitie care este generata de modelul imagine prin conceptualizare (simplificare). Este clar ca trebuie sa avem un hardware care sa memoreze modelul imagine si alt hardware care sa memoreze modelul concept care constituie definitia. Aceste doua inregistrari sunt foarte strins legate intre ele dar sunt diferite. Mai mult, modelul imagine poate sa nu existe (nivelul 4 de evolutie). Suntem fortati sa acceptam existenta unui hardware specializat pe memorarea de modele foarte conceptualizate care sa genereze definitiile cuvintelor.
Unele animalele care traiesc in grupuri pot avea tendinta de a face modele foarte conceptualizate (simplificate) de comunicatie, de exemplu pentru atac sau pentru aparare. Totusi comunicatia de pe nivelul 2 de evolutie este, de cele mai multe ori, suficienta. Se reaminteste ca acest tip de comunicatie inseamna ca o eticheta (un model foarte conceptualizat) sa activeze un model si asta e tot.
Vedem deci ca nu prea reusim sa gasim argumente pentru o trecere prin evolutie de la modele imagine la modele simbolice in conditiile in care sunt intrunite multe conditii pentru acest tip de evolutie.
Sa vedem inca un exemplu: un om se duce undeva in desert. Acolo, cu toate ca are un creier extrem de evoluat in comparatie cu al animalelor, va avea mari dificultati de supravietuire daca nu ar avea echipamente adecvate. In acelasi timp, in jur pot exista multe animale mult mai putin evoluate decit omul, care supravietuiesc fara probleme. Evolutia spre modele simbolice nu aduce direct si imediat nici un avantaj acelei fiinte. In schimb, "investitia" in "echipamente" aduce mult mai multe beneficii acelor animale.
Sa mai vedem un aspect. Astfel, folosirea etichetelor atasate modelelor imagine (de pe nivelul 2) fara modelul imagine atasat (adica nivelul 3) ar fi putut fi un proces natural sau unul artificial. Nivelul 3 pare atit de aproape de nivelul 2 incit saltul ar fi trebuit sa fie la indemina oricarui creier care se afla' deja pe nivelul 2. Intr-adevar, pe nivelul 2, o eticheta activeaza un model. Daca apar mai multe etichete intr-o succesiune rapida, creierul va fi fortat sa activeze modele din ce in ce mai simplificate. Asta ar fi putut favoriza aparitia nivelului 3, deci a facilitatii de a construi si opera modele simbolice.
Totusi, asa cum constatam experimental, nici un animal nu a reusit vreodata sa ajunga pe nivelul 3 de evolutie. Maximul realizat prin evolutie de catre animale a fost ca unele au acceptat sa fie domesticite, si asta extrem de tirziu. Asta este extrem de putin din punctul de vedere al evolutiei creierului lor. Chiar in interactie cu oamenii, cele mai avansate animale au continuat sa ramina pe nivelul 2 de evolutie.
Primele modele imagine cu bataie lunga, care au fost translatate in desene pe peretii unor pesteri, au aparut cam in urma cu 150000 de ani. In aceasta etapa, in mod clar, capacitatea de a construi modele cu bataie lunga a fost relativ mare. Acele desenele nu ar fi avut sens fara existenta modelelor simbolice. Motivul este ca un desen nu are nici o semnificatie pentru ceilalti daca lui nu i se ataseaza ceva informatie simbolica (explicatii). De exemplu, un desen poate fi folosit pentru a ilustra o strategie sau pentru a indica o situatie. Desenul poate fi acelasi in ambele variante. Aparitia acelor desene (modele imagine) nu inseamna neaparat ca datorita lor au aparut modelele simbolice.
Aparitia modelelor imagine cu bataie lunga din modele imagine cu bataie scurta este usor de inteles pe baza unui proces evolutiv. Capacitatea de a construi si opera modele cu bataie lunga nu pare sa explice aparitia modelelor simbolice. Totusi, aparitia modelelor cu bataie lunga este absolut necesara evolutiei. Ele cereau deci modele simbolice de comunicatie pentru eficientizarea folosirii lor.
Exemplu: copiii de 5-10 ani fac desene destul de primitive (modele concept asociate clar de modelele imagine din mintea lor) desi ei pot sa stapineasca nu numai limba de comunicatie generala dar si anumite limbaje logico-matematice. Din acest exemplu ar rezulta ca modelele imagine cu bataie lunga nu sunt absolut necesare pentru trecerea la modele simbolice. Tot de aici s-ar sugera existenta unui hardware specializat in constructia si operarea de modele simbolice. Acest posibil hardware specializat in constructia si operarea modelelor simbolice ar incepe sa functioneze la copii incepind cu virsta de aproximativ 2 ani.
Exista' unele experimente facute pe maimute dresate care pot fi interpretate ca fiind manifestari asociabile cu forme primitive de modele simbolice. Totusi, ele pot fi interpretate si ca fiind bazate pe modele imagine cu nivel ceva mai mare de conceptualizare. Ar rezulta ca, desi facilitatea de a construi modele simbolice ar putea sa fie rezultatul cresterii accentuate a nivelului de conceptualizare a modelelor imagine, animalele nu au tendinta de a face asta.
Cu toate eforturile oamenilor, care eforturi s-au intins pe sute de mii de ani, animalele par a fi blocate pe nivelul 2 de evolutie. Teoretic ar fi posibil ca in decursul multor generatii de maimute dresate sa se ajunga la folosirea de catre ele a elementelor simbolice, dar, asa cum am aratat, creierul animalelor nu are nici o tendinta naturala sa evolueze in aceasta directie. Cel mult se poate considera ca animalele ar putea sa implementeze prin software anumite facilitati asociabile cu modelele simbolice dar, evident, o implementare software nu are cum sa fie prea eficienta si in plus, nu va fi transmisa generatiilor urmatoare decit daca va aparea si o implementare hardware.
Contra-argumentele variantei evolutive ar putea fi urmatoarele: in sute de mii de ani, maimutele nu au evoluat, cu exceptia unor presupuse maimute "speciale" din care s-ar trage omul. Alt contra-argument al variantei evolutive este legat de faptul ca functia de constructie de modele simbolice pare a fi realizata cu un hardware specializat. Oricum, fara un hardware specializat, functia de constructie si operare de modele simbolice nu ar fi eficienta. Acest hardware specializat este sprijinit indirect de viteza foarte mare cu care omul a evoluat odata cu aparitia limbii de comunicatie.
Daca acest hardware specializat ar fi fost realizat prin evolutie, atunci este extrem de greu de inteles de ce nu avem stadii intermediare. Deci daca acest hardware nou ar fi realizat prin evolutie ar fi trebuit sa avem semi-animale sau semi-oameni lucru total inexistent. Nici cele mai evoluate animale, incluzind delfinii, nu prezinta caracteristici asociabile cu un hardware de constructie de modele simbolice, desi evolutia lor a fost mai lunga decit a oamenilor.
Aceste contra-argumente ar putea sugera existenta unui proces evolutiv dirijat si ajutat din exterior.
Avem deci urmatoarele argumente: 1. modelele imagine cu bataie lunga nu sunt esentiale pentru constructia si operarea de modele simbolice. 2. modelele simbolice ar fi putut aparea prin conceptualizare foarte avansata a modelelor imagine, din necesitati de comunicatie. 3. modelele simbolice sunt construite si operate de un hardware specializat
Ar rezulta ca un proces evolutiv ar fi posibil doar daca s-ar putea explica de ce maimutele actuale nu au evoluat si ele si daca s-ar explica aparitia, prin evolutie, a unui hardware specializat. Pentru a fi mai precis, un hardware specializat nu este compatibil cu un proces evolutiv in conditiile in care nu avem elemente intermediare intre animale si om. Alternativa ar fi un proces evolutiv dirijat din exterior.
DEFICIENTELE DE PROIECTARE ALE CREIERULUI
Teoria considera' creierul ca un produs tehnologic. Astfel, teoria considera' ca a existat un proiectant abstract, care a avut cerinte de proiectare.
In legatura cu acest mod de abordare, ar putea sa existe intrebarea: cine este acel "proiectant"? Din punctul de vedere al teoriei, acest proiectant abstract este in exteriorul teoriei si deci nu ne intereseaza. El ar putea fi Dumnezeu sau Mama Natura sau o civilizatie extraterestra sau oricine/orice altceva. Indiferent cine este acest "proiectant", teoria va fi aceeasi.
La acest capitol o sa tratam niste posibile deficiente de proiectare, asa cum rezulta din MDT. Unele deficiente sunt deficiente de principiu altele sunt date de implementarea tehnologica.
Deficientele de proiectare, asa cum apar in teoria MDT sunt :
XD1: Tendinta de a asocia modele imagine la orice fel de realitate externa intilnita. Aceasta deficienta este explicabila, data fiind natura "imagine" a creierului. PSM-ul si toate modelele asociate direct cu partea "mecanica" a omului, vor continua pentru totdeauna sa fie bazate pe modele imagine. Totusi, modelele construite de fiecare om in parte sunt suficient de puternice pentru a contracara aceasta tendinta, considerata ca o frina pentru dezvoltarea omului modern (vezi cazul Mecanicii Cuantice). Aceasta deficienta este deci corectabila prin software (educatie).
XD2. Nu exista o protectie de hardware pentru a preveni saltul necontrolat dintr- un model in altul. Stabilitatea intr-un model este un parametru de calitate al unui creier.
Aici este de precizat un lucru: o persoana care are modele cu bataie lunga, va putea sa se stabilizeze singura in aceste modele. Totusi, chiar daca aceste modele cu bataie lunga pot crea o baza de stabilitate, asta nu inseamna ca acea persoana va fi efectiv stabilizata de aceste modele. Deficienta nu se refera la existenta sau nu a unor modele cu bataie lunga, ci la capacitatea, data de implementarea hardware, de a nu sari necontrolat dintr-un model in altul in fata unei realitati externe complexe. Lipsa de stabilitate intr-un model poate duce la schizofrenie deoarece ea favorizeaza constructia de modele cu bataie prea scurta.
Urmarirea comportamentului animalelor arata ca stabilizarea intr-un model se intimpla extrem de rar. De exemplu, un ciine de paza ar trebui sa pazeasca perimetrul care trebuie aparat, indiferent de actiunile strainilor. Totusi, cei mai multi ciini sar din modelul de paza in modelul prioritar de hrana daca va primi hrana de la posibilii intrusi. Delfinii, in schimb, au o foarte buna stabilitate in model si de acea noi ii percepem ca fiind cele mai inteligente animale.
La oameni, lipsa de stabilitate in model este un defect major pentru integrarea in societate. Un om fara stabilitate in model este un om pe care nu te poti baza.
XD3: Aceasta deficienta este o deficienta de principiu. Ea va fi introdusa la inceput prin descriere. Astfel, creierul interactioneaza cu realitatea externa si descopera, de exemplu, 3 elemente. Se va construi un model armonic cu aceste trei elemente. Daca realitatea externa contine de fapt 4 elemente, elementul lipsa nu poate fi detectat direct. Dupa citeva predictii gresite ale modelului cu 3 elemente, creierul va incerca sa corecteze modelul. Asta se poate face prin atribuirea altor importantze elementelor sau relatiilor. Daca acest tip de corectie reuseste, modelul "gresit" va continua sa aiba 3 elemente. Daca prin nici o modificare a importantzei elementelor/relatiilor nu se obtin predictii corecte atunci sa va pune problema constructiei unui nou model. Totusi, chiar daca un model face predictii gresite, din analiza greselilor nu rezulta' direct care este de fapt problema. Un model imagine se corecteaza in general prin multe metode, asa cum am aratat, in fiecare caz modelul continuind sa fie armonic.
Putem sa definim deficienta de proiectare XD3A ca fiind incapacitatea de a anticipa posibila omitere a unor elemente sau relatii, dintr-un model. Asta trebuie inteles astfel: nu avem nici o garantie ca am descoperit toate elementele si relatiile asociate unei sectiuni a realitatii externe dar suntem constienti ca s-ar putea sa nu fi descoperit tot. In consecinta, o persoana care contracareaza aceasta deficienta de proiectare va trata orice model cu precautie.
Daca realitatea externa are, in alt exemplu, 100 de elemente, modelul ar putea face foarte des predictii foarte bune asociate realitatii externe. Dar daca realitatea externa se schimba de la 100 la 101 elemente, corectarea modelului ar putea fi o imposibilitate tehnica pentru creier. Corectarea modelului inseamna abandonarea totala a modelului cu 100 elemente si constructia de la zero a noului model cu 101 elemente. Aceasta sarcina poate fi atit de dificila incit sa depaseasca capacitatea tehnica de reactualizare a creierului. In aceasta situatie oamenii care nu pot corecta modelul, vor continua sa-l foloseasca pe cel vechi prin distorsionarea perceptiei realitatii externe si/sau prin reflectarea fragmentata a acelei realitati externe. Vom nota aceasa deficienta cu XD3B si o vom defini ca fiind incapacitatea de a corecta deficienta XD3A dupa ce am descoperit un element sau relatie neinclusa intr-un model stabilizat.
Deficientele de tip XD3 se manifesta permanent in toate actiunile noastre. Nu exista nici o referinta de a sti daca fiecare entitate a realitatii externe este asociata cu un element al modelului. Pentru noi realitatea externa exista numai in masura in care este reflectata de un model. Daca un model face predictii uneori gresite, din analiza erorilor nu rezulta direct care este problema. A spune despre un model ca reflecta corect realitatea externa asociata inseamna sa ne referim numai la verificarile deja facute. Garantie de corectitudine nu exista'. In aceasta situatie, efectele negative ale lui XD3 se manifesta extrem de frecvent la orice persoana perfect normala. Din aceasta cauza XD3, desi este o deficienta majora, nu este tratata in MDT ca o boala psihica.
XD3 se manifesta foarte puternic la schizofrenici, inclusiv la cei nepatologici (vezi aplicatiile). XD3 se mai manifesta in orice situatie in care persoana nu este intr-o stare fizica si psihica buna, de exemplu atunci cind apare oboseala sau suprasolicitarea creierului, desi, evident, acestea sunt doar stari temporare. Multe accidente, inclusiv cele catastrofale si inclusiv cele facute de oameni extrem de bine pregatiti, se pot explica prin XD3. Deficienta poate fi tinuta sub control de persoanele care reusesc sa-si dea seama de posibilitatea aparitiei acestei deficiente.
De exemplu, daca suntem obositi atunci trebuie sa ne oprim de la a face operatii riscante deoarece riscul de aparitie a XD3 este foarte mare.
XD4: Aceasta deficienta este o deficienta de principiu a modelelor imagine. Ea nu exista la modelele simbolice.
Modelele imagine nu au nici o posibilitate de a gasi importantza corecta a fiecarui element sau relatie. Modelul poate fi armonic pentru o infinitate de importantze atribuite elementelor si relatiilor. Chiar mai mult, pentru o mare varietate in importantza atribuita elementelor sau relatiilor, modelul poate sa faca predictii acceptabile.
Una din consecintele negative "usoare" ale acestei deficiente este ca, in fata aceleiasi realitati externe, fiecare persoana construieste propriul sau model imagine, care sa descrie aceeasi realitate externa. Vom vedea in alta parte ca aceasta deficienta, dusa la extrem, este implicata in boala psihica numita "paranoie".
Modelele simbolice nu au aceasta deficienta. Odata ce un model simbolic este matematizat, legea de propagare a erorilor va atribui importantza corecta fiecarui element sau relatie.
Am folosit mai sus termenul "corect" asociat modelelor imagine. In acest context, importantza atribuita elementelor si relatiilor unui model imagine este "corecta" daca predictiile sunt identice cu cele ale unui model simbolic care descrie aceasi realitate externa.
XD5: Incapacitatea tehnica a creierului de a face restructurari masive in structura de modele, atunci cind un model important normal nu mai are asociata lui nici o realitate externa (exemplu, o persoana importanta dispare din viata subiectului). Aceasta deficienta este strins legata de implementarea hardware. Aceasta implementare nu permite stergerea unui model prin nici o actiune (de hard sau de soft) a structurii de modele, cu toate implicatiile majore ale acestui fapt.
STRUCTURA CREIERULUI: Modelul PSM
Desi modelul imagine numit PSM (Protection and Surviving Model) se intilneste si la oameni si la animale, descrierea se va axa in principal pe PSM-ul oamenilor. Cu adaptari minime, tot ce este scris aici se aplica si la animale.
Nucleul in jurul caruia se construieste intreaga structura de modele a unei fiinte (om sau animal) este un model imagine numit Modelul de Protectie si Supravietuire (PSM). Acesta este un model complex, care, in buna parte, este gata construit in momentul in care o fiinta se naste.
PSM-ul are o structura complexa care va fi descrisa in continuare. O sectiune contine modele cu bataie scurta, cu actiune imediata, pentru protectia minimala a unei fiinte, inclusiv a nou nascutilor. In general aici se afla modelele de tip actiuni-reflex (actiuni rapide de salvare in situatii speciale). Tot aici se afla' modelele imagine fundamentale cum ar fi modelele de urmarire cu ochii a unui obiect in miscare, modelele de atingere cu mina a unui obiect dat, modelele de echilibru si de folosire generala a miinilor si picioarelor in situatii normale, etc. Tot aici trebuie sa fie incluse o serie de modele date de structura de modele ale parintilor acelei fiinte precum si de cerintele societatii in care acea fiinta urmeaza sa fie integrata. Intr-o masura mai mica sau mai mare, acestea se transmit genetic.
Sectiunea de modele cu bataie lunga (cele care ordoneaza activitatea modelelor cu bataie scurta) contine instinctele de supravietuire generala si de reproducere. Tot aici se afla, bineinteles, si un model special care contine intreaga structura mecanica "externa" a acelei fiinte (oasele, articulatiile, toate fibrele musculare, organele de simt etc.).
Proiectantul a avut ca obiectiv sa creeze o fiinta care sa supravietuiasca vesnic, neconditionat, in orice mediu concret probabil.
In timpul perioadei de crestere, in PSM pot/trebuie sa intre si alte modele considerate foarte importante, impuse in general prin educatie, pentru a face acea fiinta compatibila cu mediul in care trebuie sa traiasca. Vom reveni la aceasta problema la alt capitol.
O caracteristica fundamentala a unui model din PSM este ca, odata intrat in PSM, modelul devine invariant (imposibil de modificat, oricare ar fi informatia adusa din realitatea externa).
Principala functie a PSM-ului este asigurarea supravietuirii vesnice, neconditionate a acelei fiinte. Pentru a-si indeplini in mod corespunzator sarcina, PSM-ul initiaza constructia de noi modele, care sa imbunatateasca mereu si mereu aceasta activitate. Asta inseamna ca PSM-ul poate construi elemente noi, pe care sa le activeze pentru a se autodezvolta ca modele. Astfel, daca o situatie este detectata de PSM ca o situatie de pericol sau o situatie pentru care nu exista' model specializat, el va prelua controlul asupra acelei fiinte si va incerca sa rezolve situatia cu mijloacele care-i stau la dispozitie (gesturi reflex de exemplu). In acelasi timp, va activa constructia unui model nou, adecvat noii realitati externe. Atunci cind situatia care a activat PSM-ul va aparea din nou, PSM-ul nu se va activa iar situatia va fi rezolvata de acel model normal adecvat.
Acest mecanism face ca, pe masura ce o fiinta nou nascuta cistiga experienta (adica are modele adecvate la tot mai multe situatii intilnite in realitatea externa), PSM-ul se activeaza din ce in ce mai rar. In acest fel, PSM-ul isi indeplineste tot mai bine sarcina pentru care a fost proiectat.
Oricite modele ar exista intr-un creier matur (de om sau de animal), PSM-ul va fi oricind pregatit sa preia controlul, daca nu exista' model adecvat unei realitati externe date.
PSM-ul va controla interactia unei fiinte cu realitatea externa numai atunci cind nu exista' nici un model ZM care sa faca predictii acceptabile ale evolutiei unei realitati externe date.
Atunci cind PSM-ul controleaza fiinta, acest lucru se recunoaste prin disparitia constiintei, pe toata durata cit PSM-ul are fiinta sub control. Acest lucru se intimpla, de exemplu, in stari emotive sau in stari de soc. Constiinta reapare atunci cind un model ZM a preluat controlul.
STRUCTURA CREIERULUI : Facilitati functionale si tipuri de modele
O facilitate functionala fundamentala a creierului este ca orice model poate sa-si dezvolte oricare element ca model. De asemenea, orice model poate avea acces sau chiar poate sa integreze orice element al oricarui alt model, pentru a-si atinge obiectivele. Este absolut socant sa vezi ca, in materie de facilitati functionale, in cadrul unei structuri date de modele, creierul nu pare a avea aproape nici o restrictie de acces si asociatie.
Tot observatiile directe ne arata' ca exista' modele la care accesul se face mai usor decit la alte modele. De aici, concluzia ca, in implementarea tehnologica, unele modele sunt grupate si de aici si o comunicatie mai usoara intre unele dintre ele.
Sa mai vedem un detaliu general. Am aratat ca orice model, nu numai PSM-ul, poate sa-si dezvolte orice element al sau sub forma de model. Totusi, chiar daca un element al unui model este deja dezvoltat ca model, el continua sa fie tratat ca element. Intrucit aceasta este o facilitate generala foarte importanta, ea va fi descrisa aici in detaliu.
Astfel, daca un model contine un element, acest element este caracterizat de niste proprietati. Aceste proprietati intervin in integrarea elementului in model. Problemele care apar pot fi de tipul: "de ce acel element are acele proprietati?" sau "cum ar putea sa fie schimbate acele proprietati?". Pentru a sti asta, este nevoie ca acel element sa fie studiat in amanuntime. Pentru aceasta, modelul poate sa-si dezvolte acel element ca model.
Cind o entitate este tratata ca element, atunci acel element are niste proprietati. Cind aceasi entitate este tratata ca model, atunci ceea ce aparea ca fiind proprietati sunt acum adevaruri generate de acel model. Deci, in functie de locul de unde privim, referindu-ne la aceasi entitate, vom vorbi de elemente cu anumite proprietati sau de modele cu o colectie de adevaruri.
Am vorbit deja de modele cu bataie scurta si modele cu bataie lunga. Vom vedea definitiile lor.
Modelele cu bataie lunga sunt modelele la care elementele sunt deja dezvoltate ca modele. Un astfel de model poate sa activeze si sa dezactiveze oricare model al sa'u (continut sub forma de element). In acest fel avem, in prima aproximatie, urmatoarele definitii: 1. un model cu bataie lunga isi atinge obiectivele prin activarea si dezactivarea unora din modelele pe care le contine. 2. Un model cu bataie scurta isi atinge obiectivele prin activare directa.
Exemplu: Pentru a aprinde lumina intr-o camera, un model general de tip ZM va construi un model ZAM (de actiune). Acest ZAM va simula un numar de moduri de rezolvare a problemei, folosind sau construind modelele AZM. Prin simularea actiunii, ZAM-ul va gasi solutia optima. Atunci va activa/controla unul sau mai multe AZM-uri, care vor actiona efectiv intrerupatorul. Actiunea se termina cind ZM-ul activ ii transmite informatia ca obiectivul a fost atins. In acel moment o sectiune din ZM va fi aproximativ identica cu ZAM-ul. Aceasta s-a realizat printr- un model cu bataie scurta.
Exemplu: Pentru a calatori dintr-un loc in altul trebuie construit un model cu bataie lunga ZAM. Acesta va construi, secvential, o colectie de alte modele ZAM care, la rindul lor, pot construi alte modele ZAM si asa mai departe. Fiecare ZAM va activa o colectie de AZM-uri, cu bataie scurta (chiar de ordinul milioanelor sau mai mult) pentru a-si atinge obiectivele. Fiecare nou ZAM va fi dezactivat de ZAM-ul superior pe masura ce si-a atins obiectivul. Asa actioneaza modelele cu bataie lunga.
Exemplu: intram intr-o camera si actionam intrerupatorul de lumina. Lumina se aprinde. Un model local de tip ZM obtine aceasta informatie. Totusi, pe un model ZM cu bataie lunga (care contine ZM-ul local ca element) am putea sa intelegem, de exemplu, ca cineva a reparat lumina care a fost stricata. Modelul ZM-local transmite doar informatii actuale. Semnificatia lor poate fi data doar de modele ZM care includ ZM-ul local ca element. Si aici se poate vedea actiunea unui model cu bataie lunga.
Vom mai aduce o precizare importanta, legata de modelele cu bataie lunga. Am spus ca elementele acestor modele sunt deja dezvoltate ca modele. Aceste modele isi pot de asemenea dezvolta elementele ca modele. Aceasta "adincime" nu are decit limite tehnologice. In acest fel, majoritatea absoluta a modelelor sunt de fapt modele cu bataie lunga. Din aceasta cauza termenii de "model cu bataie scurta" si "lunga" trebuie intelesi doar in mod relativ, in functie de modelele ZM si ZAM principale. Definitiile date mai sus respecta aceaste conditii.
Vom da in continuare o lista cu principalele tipuri de modele ale unui creier dat.
Modelele de tip ZAM sunt modele care se construiesc atit pentru nevoi imediate cit si pentru ordonarea cu bataie lunga a activitatii unei persoane. Ele incep, de exemplu, cu modele simple (a bea apa dintr-o cana) si se termina cu urmarirea unui singur obiectiv timp de o viata. Ele sunt, in general, invariante sau cu schimbari lente, conjuncturale sau de alta natura. Ele pot fi modele extrem de conceptualizate, pina la a fi doar o colectie de principii generale de viata sau modele complexe, specifice unui sigur tip de activitate sau orientate spre un singur obiectiv concret.
Un model de tip ZAM poate construi, la rindul lui, un numar oricit de mare de modele de tip ZAM, sub forma de elemente, pe care sa le activeze in functie de evolutia realitatii si in functie de alti factori. Modelele secundare de tip ZAM pot sa construiasca, la rindul lor, oricite alte modele de tip ZAM, sub forma de elemente ale lor. Aceasta facilitate, asa cum am aratat deja, este o facilitate generala a oricarui creier. Modelele de tip ZAM pot fi modificate, in principiu, de modele de tip ZM, in functie de informatiile primite de la alte modele M si ZM.
Modelele de tip AZM sunt modele de actiune directa. Desi creierul are o colectie de modele AZM de tip concept, fiecare activare a unui astfel de model se face dupa ce a fost particularizat prin simulare, functie de informatiile date de intrega structura de modele ale creierului. Astfel, atunci cind mergem, fiecare pas este facut numai dupa ce un model concept de tip ZAM a facut mai multe simulari ale acelui pas, folosind modele AZM si a ales varianta optima. Dupa ce varianta optima a fost aleasa, modelul ZAM particularizat va deveni activ in controlarea acelui pas. Acest principiu general este folosit de creier la absolut orice activitate care presupune actiunea asupra realitatii externe. Fara a simula pe model o actiune, actiunea nu se poate face din principiu.
Singurele exceptii sunt legate de activarea PSM-ului. Gesturile "reflex", de exemplu, sunt efectuate de modele specializate care se activeaza direct, fara initializare si fara simulare prealabila a actiunii. Motivul este dat de cerinta ca actiunea lor sa fie foarte rapida, cu riscul de a nu fi actiunea optima.
Modelele de tip activ (modele ZM normale) Aceste modele sunt cele care s-au construit prin interactie directa cu realitatea externa (complexul M-YM-ZM). Ele vor fi folosite ori de cite ori apare o situatie similara cu cea care le-a generat. Ele genereaza cunoasterea si constiinta.
Vom reaminti aici ca, in fata unei realitati externe noi, se va activa acel model care face cele mai bune predictii asupra evolutiei acelei realitati externe. In orice moment al vietii unei fiinte, va exista un ZM local si cel putin un ZM care include modelul ZM local, ca element. Un model ZM-local da informatii asupra realitatii externe "care se vede". In spatele lui se afla unul sau mai multe modele ZM care pot sa "vada" mai departe, prin interpretarea datelor furnizate de modelul ZM, in functie de datele oricarui alt model al creierului.
Modelele principale cu bataie lunga ale unui animal sau a unei persoane se numesc
MZM-uri (Main ZM). Un MZM contine un mare numar de modele, de tip ZM, YM, AZM si
ZAM, care controleaza o sectiune importanta din interactia unei fiinte cu
realitatea externa.
Exemplu: MZM-viata de famile, MZM-profesie, MZM-hobby.
Aceste MZM-uri nu sunt modele propriuzise. Ele trebuie intelese ca niste structuri conventionale, aparute ca urmare a optimizarii activitatii intr-un anumit domeniu dat, la implementarea tehnologica a creierului. Astfel, la un tip de activitate specifica vor exista un numar de modele care vor fi folosite foarte frecvent. Accesul la ele va fi mai usor decit la un model care este folosit rar. Structura de modele va avea astfel anumite optimizari tehnologice, pentru activitati frecvente. Toate modelele care se folosesc frecvent pe un tip de activitate se afla inglobate intr-o structura mai mult sau mai putin conventionala numita MZM. Accentuam ca aceste MZM-uri sunt structuri conventionale, date de anumite particularitati tehnologice si nu sunt modele propriuzise.
Modelele Poveste (Story-type models) Acestea sunt modele de tip ZM de tranzitie, create atunci cind modelele de tip M furnizeaza informatii prea disparate pentru a putea fi incluse intr-un model normal (modelele ZM-locale ar trebui schimbate extrem de des, de exemplu). Ele contin lanturi lungi de elemente legate intre ele in ordinea in care au fost inregistrate. Acesta este totusi un mod de stocare neeconomic.
Se precizeaza, pentru comparatie, ca un model normal poate sa genereze o imensa cantitate de informatie, prin simulare pe model. Toate aceaste informatii, generate de un model normal, nu se afla memorate intr-un mod explicit in model. Modelele poveste sunt cele care memoreaza informatia in mod explicit deci neeconomic.
Observatie: unele persoane care au citit aceasta carte au fost deranjate de frecventele repetari ale unor afirmatii. Aceste persoane sunt deranjate deoarece construiesc modele poveste. La repetarea unei informatii, aceste persoane "sar" inapoi la locul unde informatia a mai fost intilnita si acest lucru ii face sa piarda sirul expunerii (modelul poveste se fragmenteaza). Din contra, daca persoana a construit un model normal, la repetare se reconfirma si se imbunatateste modelul aflat in constructie si deci repetarile sunt binevenite.
Modelele Poveste pot fi folosite pentru a alimenta cu informatie modelele normale, pentru imbunatatirea lor ulterioara.
Oricare din elementele acestui tip de model poate fi dezvoltat ulterior ca model cu bataie lunga sau informatia din ele poate fi folosita pentru perfectionarea altor modele.
Desi reflectarea realitatii externe prin modele poveste este extrem de raspindita, la toate nivelele de evolutie a creierelor, teoria considera ca acesta este un mod ineficient si in general primitiv de folosire a creierului. Motivul principal este ca modelele poveste introduc restrictii din cauza legaturilor dintre modele si care legaturi nu au fost determinate pe cai normale. Caile normale sunt cele in care un model nou este integrat in mod armonic/logic in structura de modele existente.
Din nefericire, in zilele noastre, aceste modele sunt folosite pe o scara inadmisibil de mare ca efect al incapacitatii creierului de a face fata avalansei de informatii asociate cu dezvoltarea sociala actuala dar si din cauza deficientelor grave din sistemul de invatamint. Astfel, daca invatamintul s-ar axa pe modele normale ar scadea foarte mult informatia explicita care ar trebui memorata. Fiind orientat spre modele poveste, cantitatea de informatie creste exagerat de mult si astfel se depasesc unele limite tehnologice ale functionarii creierului.
Exemplu: un sofer de taxi trebuie sa cunoasca toate strazile unui oras. Modul eficient de rezolvare a problemei navigatiei intr-un oras este de a avea in cap intreaga harta a orasului (model imagine normal). Pe aceasta harta se pot simula diverse cai de atingere a unui obiectiv dat, chiar daca apar probleme sau modificari. Totusi, navigatia dupa harta (model imagine normal) presupune existenta si operarea unui model imens. Invatarea traseelor (modele poveste) da rezultate imediate dar poate produce mari dificultati daca apar modificari si alte pertubatii in realitatea externa. In plus, a invata trasee este usor la inceput dar pe masura ce creste numarul de trasee, cantitatea de informatie care trebuie memorata creste extrem de mult. Prin invatarea modelului normal este rezolvata orice problema de navigatie si deci, indiferent de cite noi trasee se cer, cantitatea de informatie aditionala este neglijabila.
In practica se folosesc ambele metode. Acest tip de abordare, desi a fost exemplificat pe o situatie particulara, se poate intilni in absolut toate domeniile de activitate umana.
Modelele poveste dezvoltate ca modele cu bataie lunga pot favoriza paranoia indusa din cauza favorizarii pe criterii arbitrare a anumitor relatii intre elemente si din cauza dificultatilor de control. De acest pericol nu sunt ferite nici cursurile universitare, atunci cind ele nu sunt generate de un model simbolic declarat de la inceput.
Modelele poveste sunt integrate in structura normala de modele si deci pot fi controlate de ea.
Modelele de ecranare Asa cum am mai aratat, orice model poate sa evolueze singur, folosind informatiile din realitatea externa sau de la alte modele, pentru a-si cistiga stabilitatea (armonia sau logica). Odata ce un model are o problema, el va continua sa fie activ pina la rezolvarea problemei (adica pina isi va regasi stabilitatea).
Exista' insa probleme fara solutie. Modelul va continua sa caute o solutie, la nesfirsit, punind astfel in pericol stabilitatea sistemului de modele.
Principala problema fara solutie este problema mortii. Aceste tipuri de modele sunt specifice numai oamenilor, care au modele suficient de puternice care sa prezica moartea, mai repede sau mai tirziu, a oricarei persoane.
Aici insa apare o problema. PSM-ul are, prin proiectare, sarcina de a asigura supravietuirea vesnica, neconditionata a acelei persoane. Predictia unor modele este ca moartea este inevitabila. Aceasta problema este extrem de periculoasa pentru stabilitatea creierului din cauza ca, activind permanent PSM-ul, pot sa apara bucle infinite de cautare a unei solutii care nu exista.
"Solutia" gasita de oameni, inca din cele mai vechi timpuri, este constructia unor modele de ecranare. Un model de ecranare intercepteaza adevarurile care pot activa PSM-ul si transmite catre PSM un mesaj mai putin catastrofal (PSM-ul nu se mai activeaza). De asemenea, modelul de ecranare transmite catre modelul cu probleme, informatii care il stabilizeaza.
Cel mai cunoscut model de ecranare este religia.
Observatie: pe masura ce oamenii imbatrinesc, predictia mortii este tot mai precisa si oamenii au tendinta de a fi tot mai religiosi. De asemenea, atunci cind stresurile de toate felurile se abat asupra indivizilor sau grupurilor sociale, este posibla crestrea nivelului de religiozitate pentru pastrarea stabilitatii functiilor creierului.
Un model de ecranare nu se bazeaza pe realitatea externa. Daca s-ar baza pe realitatea externa, ar fi inclus in modelul care face predictia "negativa".
Modelele de ecranare se pot face in orice situatie in care creierul se poate destabiliza din cauza unor situatii fara iesire. Aceste modele stabilizeaza (cel putin temporar) activitatea creierului care, in acest fel, are mai multa energie pentru rezolvarea problemelor. Totusi, aceste modele sunt extrem de periculoase pentru integritatea fiintei, daca in timpul unei actiuni asociate lor, nu sunt dezactivate. Activarea unui model de ecranare, dezactiveaza, cel putin pe sectiuni, structura normala de protectie a acelei fiinte.
Mentinerea activa a unui model de ecranare un timp prea indelungat poate fi asociata cu cuvintul "iluzie".
Modelele de ecranare sunt principalele modele care pot sa treaca din zona de tranzitie normal-PSM in PSM. Daca se intimpla asta, atunci ele devin invariante (nu mai pot fi modificate oricare ar fi informatia obtinuta din realitatea externa). Modelul "religie" trece foarte usor din zona normal-PSM in PSM, cu efecte, uneori, dezastruoase.
Modelele de ecranare sunt partial incluse in structura normala de modele si deci pot fi, partial, controlate de ea.
Modelele Activabile Un ZM poate sa prezica intilnirea in viitor a unei situatii pentru care nu exista' model adecvat. ZM-ul va dori sa controleze situatia pentru care nu are model adecvat si asta se realizeaza prin constructia unui model activabil (would be active model WBAM). Acest model se comporta' ca un model de ecranare pina in ultimul moment dinaintea activarii. Dupa activare, el devine un model normal (de tip ZM) si poate sa evolueze singur.
Exemplu: teoria defineste "emotia" ca o stare tranzitorie, asociata sau nu cu un pericol iminent, in fata unei realitati externe noi, pentru care nu exista model adecvat. Asa cum stim, in fata unei situatii pentru care nu exista model, se activeaza PSM-ul. Chiar daca situatia pentru care nu exista model nu este asociata cu un pericol iminent direct la adresa persoanei, PSM-ul preia controlul. In acel moment dispare sau se atenueaza constiinta. PSM-ul creaza apoi un model adecvat acelei situatii. Starea tranzitorie cit PSM-ul controleaza o situatie considerata nepericuloasa dar fara model adecvat, se numeste "emotie". Un WBAM bine construit poate bloca, uneori, aparitia emotiilor. Evident, asta se poate intimpla numai daca situatia aceea a fost prezisa de un model cu bataie lunga.
Modelele activabile se afla integrate in structura normala de modele si sunt controlate de ea.
Modele ilegale XZM Toate tipurile de modelele care au fost descrise pina acum se afla integrate in structura normala de modele sau in PSM. Ele sunt conectate la structura in mod armonic sau logic astfel ca intreaga structura este armonica si logica.
Exista modele de tip ZM care au pierdut legatura cu aceasta structura normala sau nu au avut-o niciodata. Ele pot sa apara in multe moduri. Un mod este atunci cind un model este incomplet si nefolosit de foarte multa vreme.
De exemplu, cineva are un accident de masina. PSM-ul incepe constructia unui model adecvat acelei situatii. Acea situatie s-ar putea sa nu se mai intilneasca niciodata.
In legatura cu acest exemplu, este o practica empirica a psihiatrilor sa stimuleze/forteze o persoana (de obicei copii) care au suferit un traumatism psihic, sa descrie tot ce s-a intimplat in acea situatie nefericita. Teoria explica asta prin faptul ca, stimulind/fortind activarea acelui model, modelul va avea tendinta de a se atasa armonic si/sau logic cu structura normala de modele si astfel este prevenita aparitia unui model ilegal XZM necontrolabil deci periculos. Se poate vedea cit de logic si usor poate explica MDT aceasta practica empirica a psihiatrilor pe baza unei teorii generale (care nu a fost facuta in mod special nici macar pentru domeniul psihiatriei).
Alta situatie este atunci cind un model este prea mare. Unele componente pot sa piarda legatura cu restul modelului din motive tehnologice. Problemele tehnologice generale pot oricind sa rupa orice model in orice mod.
Viata stresanta, traumatizanta si plina de frustrari, mai ales in copilarie, poate genera de asemenea modele XZM.
Unele modele poveste, din cauza ca integrarea lor in structura de modele nu se poate face pe cai normale (modelele sunt lanturi lungi de elemente), pot de asemenea sa devina, pe fragmente, modele XZM.
Aceste modele sunt considerate "ilegale" deoarece structura normala de modele nu stie de existenta lor. Daca, de exemplu, un astfel de model, transmite o informatie la ZM-ul activ din acel moment, sursa si justificarea informatiei nu poate fi stabilita de nici un model al creierului.
Aceste modele actioneaza la fel ca modelele normale. Ele obtin informatie din realitatea externa dar evolueaza in general haotic, in afara oricarui control.
Unele modele XZM pot fi puse in evidenta, de exemplu, in timpul unor sedinte de hipnoza.
Modelele XZM sunt localizate atit in zona neocupata de modelele normale cit si in PSM. Evident ca modelele ilegale din PSM trebuie sa aiba o influenta foarte mare daca sunt activate accidental.
Fiind scapate controlului ansamblului de modele, ele pot sa contina orice. Nu exista' nici o garantie ca ceea ce contin ele are vreo legatura cu realitatea externa.
Pot exista si modele semi-XZM. Asta inseamna ca, din motive tehnologice, accesul la anumite modele normale se face greu. Mai avem si situatia cind accesul la anumite modele se poate face numai din cind in cind, in functie de factori necontrolabili sau numai in combinatie cu anumite modele asociate numai anumitor realitati externe.
Modelele XZM pot sa explice somnambulismul, dublarea de personalitate (atunci cind modelele XZM ocupa o portiune foarte importanta din creier), multe actiuni/porniri ilogice sau bizare ale unor persoane (inclusiv crimele aparent nemotivate), etc. Ele pot avea o imensa contributie la formarea personalitatii. Modelele XZM pot de asemenea sa explice multe din fenomenele paranormale.
FENOMENE PARANORMALE
Telepatia pare a fi transmisia directa de informatii de la un creier la un altul. Mai mult, aceasta transmitere de informatii are loc pe orice distanta si propagindu-se prin orice mediu.
Din nefericire, acest fel de transmitere de informatie este imposibila, in baza legilor naturii, asa cum sunt ele intelese astazi. Informatia se poate transmite numai daca exista' transmisie de energie la distanta. Cimpurile de forte cunoscute astazi (electric, magnetic, electromagnetic si gravitational) nu indeplinesc aceasta conditie. Chiar daca ar exista un astfel de cimp de forte care se propaga' la distanta, transmisia de informatie inseamna' modularea (codificarea) intr-un fel a acestor forte iar la receptor trebuie sa existe un decodificator adecvat.
Cineva ar putea spune ca ar putea exista transmisie directa de informatie "pe scurtatura", fara a transmite energie modulata la distanta. Asta pune in discutie chiar bazele stiintelor naturii.
In orice caz, intrucit eu am incredere in stiintele naturii, singura concluzie rezonabila este ca, pentru acum si pentru totdeauna, telepatia, ca transmisie directa de informatii la distanta de la un creier la altul, nu exista'.
Teoria explica fenomenele telepatice in baza legilor naturii, fara a exista transmisie de informatie. Fenomenul se bazeaza pe imensa capacitate de prelucrare a informatiilor de catre creier si in baza modelelor XZM.
Se stie ca una din functiile fundamentale ale creierului este predictia evolutiei realitatii externe, in urma simularii pe modele asociate realitatii externe. Aceasta facilitate ne permite in fiecare zi sa facem foarte multe predictii dintre care, majoritatea absoluta se adeveresc.
Sa presupunem acum ca o persoana are un interes special pentru alta persoana (cum ar fi o mama pentru copilul ei). Este posibil ca acea mama sa faca un model ilegal XZM asociat copilului sau. Acest model poate fi activ zeci de ani, fara ca acea mama sa stie. Modelul XZM va face mereu predictii asupra evolutiei subiectului in interactie cu mediul prezis, astfel ca, daca in urma predictiei, rezulta o stare de pericol, acest model XZM poate transmite un mesaj catre ZM-ul local. Acea mama primeste o informatie care este caracterizata ca fiind o presimtire sau un vis. Ea nu poate preciza sursa acestei informatii. Unele presimtiri sau vise se adevereasc (cele care nu se adeveresc sunt uitate !!!). Este usor de confundat acest fel de mesaj cu un mesaj de tip telepatic.
Teoria spune ca aceste mesaje provin dintr-o simulare pe un model XZM si chiar daca in unele situatii se pot adeveri, acest lucru nu prezinta interes practic. Din modul in care acest fel de informatie este obtinut, nu exista' nici o garantie ca acea informatie sa aiba legatura cu realitatea externa.
Acelasi mecanism functioneaza la radiestezistii care gasesc obiecte ascunse sau care gasesc o boala la un pacient. Predictiile lor pot fi in unele situatii foarte precise dar nu exista' nici o garantie ca ar fi corecte. Ele pot avea valoare practica numai in situatiile in care riscul erorii nu este exagerat de mare.
Exemplu: in fata unui radiestezist a fost adus un pacient. Radiestezistul a fost intrebat de starea inimii. Raspunsul lui a fost ca inima merge foarte bine. Raspunsul a fost absolut corect. Exista insa o "mica" problema: pacientul avea un pace-maker, pe care radiestezistul nu l-a "vazut" si nu avea cum sa-l "vada", in conformitate cu teoria.
Teoria poate prezice metodele de dezvoltare ale acestor calitati. In primul rind, modelele XZM fiind modele imagine, educatia acelei persoane trebuie sa fie bazata pe modele imagine si, evident, persoana trebuie sa aiba calitati naturale de lucru cu modele imagine. Persoanele trebuie sa fie echilibrate, pentru a putea intercepta mai usor mesajele transmise de modelele XZM. Sa existe o tendinta scazuta de a controla sau impulsiona procesul de cautare a raspunsurilor (sa le lase sa vina intr-o stare de dezinteres adica de a nu incarca zona normala a creierului cu activitati perturbatoare care consuma energie). Sa fie mereu informate prin contact direct cu realitatea externa. Informatiile de tip imagine trebuie sa fie preponderente chiar daca sunt obtinute si prin texte asociate modelelor imagine.
Teoria nu interzice fenomenele paranormale asociate cu modelele simbolice. De exemplu, faptul ca unele persoane pot face "in memorie" calcule matematice extrem de complicate, ar putea fi explicat printr-un model XZM de tip simbolic.
CREIERUL UMAN NORMAL
Aceasta sectiune ar fi trebuit sa fie un model local asociat acestui subiect. Totusi, din cauza lipsei de informatii despre modelele XZM, aici va fi prezentata numai o evaluare preliminara a problemei.
Din teoria principala extragem trei conditii fundamentale pentru aceasta teorie locala. Acestea sunt :
C1: PSM-ul trebuie sa-si indeplineasca sarcina de protectie si supravietuire vesnica, neconditionata a persoanei. PSM-ul trebuie sa aiba modele care sa includa conditiile generale cerute de societatea unde acea persoana trebuie sa se integreze. PSM-ul nu trebuie sa includa modele obisnuite.
C2: Orice model trebuie sa fie armonic sau logic (stabil)
C3: Intreaga structura de modele trebuie sa fie armonica sau logica (stabila).
Sa dezvoltam acum acest model local. Caracteristica principala de normalitate este ca persoana sa fie in stare sa se integreze in societate. Daca societatea este de canibali, acea persoana trebuie sa se integreze in acest tip de societate pentru a nu fi exclusa din societate. Se vede ca normalitatea este relativa si are limite foarte largi.
Intr-o societate de tip democratic din zilele noastre, printre conditiile care trebuie sa fie continute in PSM se afla "sa nu ucizi" , "sa nu furi" si altele de acest fel, impuse prin educatie.
Sa presupunem ca o persoana face un model de ucidere a unei alte persoane. Daca acest model este blocat de PSM , persoana poate fi considerata normala.
Totusi, daca o persoana are un model de ucidere a altei persoane si daca, in anumite situatii speciale, PSM-ul nu-si indeplineste functia, atunci persoana ar putea activa acel model. In baza teoriei asta este o problema de hardware deci o boala psihica. In psihologia "clasica" se face un test care poate sa spuna daca persoana a avut discernamint in momentul crimei (deci este vinovata) sau nu.
Teoria spune ca aceasta este o problema de hardware, deci nevindecabila si deci pedeapsa corectionala nu are efect. Este total nerelevant daca persoana a avut discernamint sau nu in momentul crimei. In orice situatie se impune izolarea definitiva a pacientului deoarece, avind o problema de hardware, va putea sa mai ucida si alta data (un model odata construit nu va disparea niciodata din structura de modele ale creierului).
In legatura cu aceasta problema, teoria poate fi folosita pentru a evalua care sunt situatiile/faptele penale care trebuie pedepsite si care, fiind determinate de probleme de hardware, trebuie sa duca la izolarea definitiva a faptasului.
Teoria nu vede, din principiu, prea multe metode de corectie a unei probleme de hardware. Motivul principal este legat de existenta modelelor XZM si de interdependenta atit de profunda intre modelele normale. Astfel, eliminarea selectiva a modelelor ilegale (XZM) ar presupune cunoasterea in detaliu a implementarii tehnologice a creierului. Asta nu se va intimpla in viitorii 50 de ani. Modificarea structurii de modele este chiar mai dificila.
La C1 mai exista' si conditia ca PSM-ul sa nu contina modele obisnuite (OMPSM, Ordinary Model in PSM). Aceasta conditie este necesara deoarece, daca un O.M. se afla in PSM, el devine invariant (imposibil de modificat oricare ar fi realitatea externa). In plus, cum in PSM se afla numai modele imagine, orice argument logic este total ignorat.
Un OMPSM indica' o persoana paranoica. Acea persoana trebuie sa distorsioneze informatiile obtinute din realitatea externa pentru ca acele informatii sa se integreze armonic in structura generata de modelul invariant OMPSM. Mai exista' si posibilitatea de a construi modele de ecranare pentru a izola realitatea externa de structura normala de modele.
Exemple: Comunistii autentici au inclus in PSM-ul lor modelul: "clasa muncitoare este purtatoarea progresului in societate" (acesta este deci un model obisnuit OMPSM). Indiferent de realitatea externa, ei vor continua sa interpreteze lumea bazat pe acest model invariant. Asta este o forma clara de paranoie desi, daca acest model nu ar fi in PSM (deci n-ar fi invariant), nu ar exista nici o problema cu acesti oameni.
Din punct de vedere formal, dependenta de droguri este tot o forma de paranoie. Dorinta este de nestapinit deoarece este generata de sistemul de protectie insusi. PSM-ul fiind model imagine, el este imun la mesajele simbolice (logice). Modelul "foloseste drogurile", odata intrat in PSM, nu mai poate fi modificat. Daca acest model nu este in PSM, mai exista' o sansa de modificare a lui (in nici un caz modelul nu poate fi distrus). Teoria spune deci ca sansele de vindecare ale unui dependent de droguri depind de locul unde se afla modelul "foloseste drogurile".
Si in cazul fumatului avem exact acelasi tip de situatie. Dupa foarte multi ani de fumat, unii fumatori pot sa renunte la fumat. Asta se poate intimpla, cel mai probabil, deoarece a aparut o situatie foarte traumatizanta (o boala de exemplu) care a creat un model anti-fumat care de asemenea a intrat in PSM.
Criteriul C3 spune ca structura de modele trebuie sa fie armonica si logica in ansamblul ei. Aceasta conditie nu este usor de indeplinit. In primul rind, exista' o capacitate limitata de reactualizare a modelelor in fata unei realitati externe in schimbare. Pentru unele persoane capacitatea de reactualizare a modelelor ar putea sa fie sub limita minima necesara. Structura poate sa evolueze spre a fi tot mai neactualizata. La limita, persoana care ramine in urma cu reactualizarea va ajunge la deficiente permanente (boli psihice din clasa schizofreniei).
Normalitatea este deci legata si de capacitatea de reactualizare continua a structurii de modele.
Exista' si situatia cind un model foarte important al creierului devine depasit de realitate. De exemplu, o persoana foarte apropiata dispare din viata persoanei testate. Acel model important poate fi legat de mii de alte modele care acum au devenit inutile. Asa cum am aratat, un model nu poate fi distrus prin nici o functie a creierului. De asemenea, un model integrat in structura normala de modele nu poate fi modificat (ar trebui modificate toate modelele asociate cu modelul neadecvat).
O posibilitate este de a reconstrui totul de la zero. Evident ca o persoana aflata in aceasta situatie va suferi un traumatism generat de imensul efort de re- indeplinire a criteriului C3. La persoane in virsta, aceasta conditie nu va mai fi indeplinita niciodata.
Solutia care mai ramine este constructia de modele de ecranare. O persoana cu prea multe modele de ecranare nu poate fi considerata normala. Aceste persoane se pot identifica si prin faptul ca au subiecte despre care nu pot/vor sa discute.
Asa cum am spus, modelele ilegale (XZM) nu au fost luate in considerare deocamdata, datorita lipsei de date despre ele. Ele pot explica fenomenul de somnambulism, personalitatea multipla, sau chiar unele crime. Sunt ucigasi care par normali si care nu-si pot explica de ce au facut o crima. Explicatia ar fi activarea unor modele ilegale XZM de ucidere de care ucigasul nu este constient/nu stie. S-ar putea ca fenomenul "ucigasilor in serie" sa aiba la origine modelele ilegale XZM. Asta este sustinut de faptul ca, inainte de a fi descoperiti, unii ucigasi in serie pot fi considerati normali de toti prietenii apropiati si de asemenea se pot afla bine integrati in societate. Alt argument este ca ucigasii in serie care fac crimele datorita activarii unui model ilegal XZM, nu pot fi detectati cu detectorul de minciuni, din motive evidente (creierul lor nu stie de existenta modelelor XZM care au facut crimele si deci acest tip de ucigasi in serie nu au nici un motiv de a simula vre-un raspuns). Activarea unor XZM-uri poate explica si unele cazuri de sinucidere.
REZUMATUL FACILITATILOR FUNCTIONALE ALE UNUI CREIER
Vom face acum un rezumat al tuturor facilitatilor functionale ale creierului. Ne vom referi numai la creierul uman desi, cu exceptia facilitatii de a construi modele simbolice, aceste facilitati sunt identice cu cele de la animale.
BF1: Crearea de modele imagine asociate sau nu cu o realitate externa data.
BF2: Actualizarea/reactualizarea modelelor M prin continua comparatie intre IR si propriile predictii.
BF3: Actualizarea/reactualizarea modelelor de tip ZM in baza informatiilor culese de la modelele de tip M si de la alte modele ZM.
BF4: Simularea continua a posibilei evolutii a unui model. Un model evolueaza prin forte proprii, indiferent daca modelul este sau nu conectat la realitatea externa. De fapt, BF4 spune ca orice model are tendinta de a deveni stabil dupa orice interactie cu realitatea externa. Functionarea independenta si continua a unui model este sustinuta si de faptul ca noi putem sa avem idei asociate cu modele care aparent au fost uitate. Totusi, din cauza capacitatii limitate de actiune a oricarui creier, nu se poate preciza cite alte modele pot sa evolueze in background intr-un creier dat.
BF5. Un ZM poate sa activeze in mod repetat si succesiv mai multe modele ZAM, continute in el sub forma de elemente, corespunzind la mai multe activitati simultan. Teoria spune ca poate exista un singur model de tip ZAM care controleaza direct actiunea asupra realitatii externe. Facilitatea de a face mai multe activitati in acelasi timp este posibila dar foarte dificila si cu riscuri mari de gresala. Motivul principal este ca inainte de activarea efectiva, un model ZAM trebuie initializat cu datele specifice noii realitati externe. Un ZM poate sa furnizeze aceasta informatie bazata pe predictie. Alta posibilitate este ca un model ZAM sa fie activat fara initializare. In aceasta situatie modelul, in legatura cu modele ZM, urmeaza sa-si gaseasca singur conditiile de start. Creierul foloseste ambele facilitati.
Procesul de activare a unui model este complicat si asta creste riscul de erori la comutarea repetata intre mai multe modele. Asta se constata experimental. Riscul de erori este foarte mare daca cel putin unul dintre modele este model simbolic. Modelele simbolice se re-initializeaza foarte greu.