BF6: Tendinta oricarui model de a redeveni armonic sau logic dupa orice interactie cu IR. Asta inseamna ca orice rezultat obtinut prin simulare pe model trebuie sa reconfirme modelul. Daca apare o dizarmonie sau contradictie logica, modelul se modifica singur si procesul continua. Aceasta este o facilitate automata si permanenta de hardware.
Tot aici trebuie precizat ca un model stabil este deja integrat in structura de modele. Asta inseamna pe de o parte ca modelul este sustinut de intreaga structura de modele dar, pe de alta parte, sansa de a mai modifica modelul este tot mai redusa. Asta poate fi considerata ca o deficienta de proiectare a creierului.
BF7: la BL6 am vazut ca un model stabil se afla' deja integrat in structura de modele. Totusi, procesul acesta de integrare nu este simplu. Creierul este o structura de prelucrare a informatiei neinchipuit de complexa. A armoniza un model cu o intreaga structura de modele nu se poate face rapid. Acest proces inseamna de a verifica, prin simulare, ca modelul nou inclus (sau pe cale sa fie inclus) este armonic in raport cu foarte multe modele ale creierului. Supozitia teoriei este ca aceasta integrare se face in principal in timpul somnului. Teoria prezice deci (si se confirma si experimental) ca in fata unei probleme fara solutie, o noapte de somn va ajuta la rezolvarea ei deoarece in procesul automat de armonizare se pot obtine informatii si idei noi.
BF8: Facilitatea oricarui model de a avea acces la orice model al creierului. Aceasta este o facilitate care este impusa de observatia directa. Totusi, termenul de MZM a fost introdus ca fiind o structura de modele care se folosesc de obicei impreuna si care controleaza o sectiune importanta a activitatii unui creier. De exemplu, MZM-serviciu, MZM-viata de familie dar si orice alte domenii mai putin complexe cum ar deprinderile si abilitatile profesionale de orice fel. De aici supozitia ca unele modele pot avea acces mai usor la modelele care se afla in acelasi MZM si mai greu daca se afla in locuri neprecizate dinainte. Faptul ca, uneori, avem nevoie de "timp de gindire" poate sustine aceasta supozitie. O structura informationala in care un model ar avea acces egal la oricare alt model, nu ar fi o structura optimizata.
BF9: Orice model al creierului poate sa creeze si sa dezvolte orice element ca un model. Noul model poate la rindul lui sa-si dezvolte oricare element ca un model. Aceasta structura poate avea orice "adincime". Aici pot fi doar limitari tehnologice.
FACILITATI FUNCTIONALE DE ORDINUL DOI
La capitolul despre facilitatile functionale ale creierului am vazut care sunt posibilitatile tehnice ale creierului. Aici se vor folosi unele dintre aceste posibilitati dar cu specificarea faptului ca, desi in fata unei situatii date exista mai multe moduri de actiune ale creierului, un creier dat va folosi mai des unele posibilitati si mai rar sau de loc altele. Pe baza acestor date s-ar putea defini unii parametrii numerici pentru caracterizarea personalitatii.
SF1. Daca exista o diferenta intre realitate (predictie) si IR (obtinuta din
realitatea externa sau de la alte modele) atunci modelul are citeva posibilitati:
SF11: sa corecteze modelul (cunoastere)
SF12: sa modifice realitatea externa (creativitate)
SF13: sa inregistreze IR sub forma de model-poveste
SF14: sa uite informatia
SF2: Cind un model este corect dar nu poate fi integrat in structura de modele,
exista citeva posibilitati:
SF21: sa se construiasca un model de ecranare. Aici realitatea externa este
considerata "gresita".
SF22: sa reconstruiasca toate modelele structurii care blocheaza integrarea
armonica/logica (cunoastere cu orice pret dar uneori asta depaseste capacitatile
tehnice ale creierului).
SF23: sa se modifice modelul (se atribuie importante distorsionate
elementelor si relatiilor dintre elemente - metoda paranoica).
SF24: se ignora modelul, eventual se inregistreaza ca model poveste.
SF3: Cind nu exista model care sa integreze o realitate externa data, exista
citeva posibilitati:
SL31: sa se faca un nou model initializat de PSM (solutia normala).
SL32: sa ignore acea realitate externa
SL33: sa fie inregistrata ca un model poveste.
PERSONALITATEA (la oameni)
Personalitatea va fi tratata in principal in cazul oamenilor desi unele caracteristici, care nu sunt legate direct sau indirect de modelele simbolice, sunt la fel si la animale.
Personalitatea este data de totalitatea modelelor care exista' intr-un creier. Vom incerca sa detaliem acest concept, mult prea general. Pentru asta vom incepe cu o evaluare a unor fapte si observatii intr-un mod mai degraba aleator.
Din teoria generala stim ca orice creier construieste modele si simuleaza pe ele diverse posibilitati de evolutie. Teoria nu introduce nici o restrictie de principiu in legatura cu scopurile sau directiile acestor simulari. Pe un model, chiar simplu, se pot face un numar practic nelimitat de simulari. Evident, modelul nu le va face pe toate.
Exemplu: daca vrem sa actionam intrerupatorul de lumina intr-o camera, asta se poate face cu oricare din cele 10 degete, cu diverse alte parti ale corpului (inclusiv cu picioarele) sau cu o mare varietate de obiecte. Mai ales persoanele aflate catre sfirsitul perioadei de copilarie se pot "deda" la fel de fel de teribilisme de acest fel.
Un factor care determina pesonalitatea este aceasta imensa diversitate de posibilitati de evolutie al fiecarui model in parte. Pricipial vorbind, structura de modele ar putea sa se dezvolte atit de mult incit sa devina necontrolabila. Un factor care determina personalitatea este deci, capacitatea de a controla aceasta diversitate.
Una din deficientele de proiectare ale creierului este si posibila instabilitate in asocierea unui model la o realitate externa data. In fata unei realitati externe date, ar trebui sa se activeze modelul care da cele mai bune predictii asupra realitatii externe concrete. Totusi, o realitate externa data poate fi atit de complexa incit sa poata exista mai multe modele mai mult sau mai putin adecvate acelei realitati externe complexe. In urmarirea evolutiei realitatii externe, se va activa deci un model ZM care, la rindul lui, va activa si alte modele. Totusi, ZM-ul dat nu trebuie in nici un moment sa piarda controlul asupra activitatii principale, oricite alte modele ar fi activate temporar de el. Stabilitatea intr- un model este un alt factor asociat personalitatii.
Exemplu: exista oameni care pornesc de la un subiect si evolueaza, aproape haotic, catre subiecte care nu mai au nici o legatura cu subiectul initial, care uneori este uitat cu totul. Asta este o deficienta de proiectare (XD2) si este corectabila prin software.
Alt factor asociat personalitatii este dat de faptul ca, desi structura de modele are tendinta de a fi armonica sau logica, ansamblul mai trebuie sa fie compatibil si cu o structura de modele date (impuse) din exterior. Fara o colectie de modele impuse din exterior (educatia), structura armonica si logica nu va fi compatibila cu mediul in care acea persoana trebuie sa traiasca.
A impune din exterior o colectie de modele concept cu bataie lunga se numeste educatie. Acest proces are ca scop aducerea unei persoane aflate in perioada de formare, in situatia de a fi compatibila cu mediul in care trebuie sa traiasca.
Prin educatie, individului i se impune o colectie de modele concept. Unele trebuie sa intre in PSM, altele sunt modele normale. Dintre modelele care trebuie sa intre in PSM se afla, pentru o societate normala, modelele "sa nu ucizi", "sa nu furi" si multe altele considerate necesare pentru integrare in societate.
Una din primele probleme ale educatiei este legata de faptul ca, independent de sistemul de educatie, copiii isi pot crea propriile modele concept cu bataie lunga, incepind cu virsta de 5…7 ani. Aceste modele pot sa fie sau nu compatibile cu modelele impuse prin sistemul de educatie.
Daca aceste modele create de copii nu sunt compatibile (cel putin partial) cu sistemul educational, copiii vor avea tendinta de a-si construi modele de ecranare specifice. Parintii si educatorii vor auzi ce asteapta ei sa auda dar personalitatea va fi modelata de propriile modele concept ale copiilor. Unele componente ale acestor modele pot intra in PSM-ul lor.
Exemplu: copiii pot ajunge sa fumeze sau sa se drogheze, contrar directiilor sistemului educational. Modelele care determina aceste activitati pot intra in PSM. Oricum, fiind modele imagine, ele nu pot fi influentate de educatia bazata pe logica (modele simbolice). In jargonul copiilor exista' cuvintul "texte" asociat cu metodele educatorilor/profesorilor de a-i determina sa se corecteze in anumite domenii.
Unii copii vor fugi de la scoala pentru a sta la Internet-cafe. In acest caz, modelul care a determinat aceasta actiune este un model de tip simbolic. Prin analiza logica, un copil stabileste singur ca orice activitate legata de calculatoare si de comunicatie este de preferat unui sistem de invatamint demodat.
Vom face aici o observatie asociata cu formarea personalitatii. Evolutia societatii este mult prea rapida pentru ca sistemul de educatie standardizata de astazi sa-i mai faca fata. Este inadmisibil ca in scoala romaneasca de astazi sa se mai studieze pe scara larga modele imagine create de scriitori (de mare prestigiu de altfel) care au trait in urma cu peste 100 de ani. Acum 100 de ani modelele simbolice erau o raritate in activitatea de zi cu zi a oamenilor. In zilele noastre, viata se desfasoara pe o scara foarte larga, bazata pe modele simbolice. Modelele imagine sunt in cadere libera (nu mai exista energie disponibila pentru ele). Literatura beletristica de orice fel apartine unei etape de mult depasite a evolutiei creierului uman. Educatia ar trebui sa renunte la ceea ce nu mai poate fi sustinut.
Un alt parametru asociat personalitatii este dat de tendinta de a actiona sau nu in baza unor modele concept generale (principii), impuse sau nu prin educatie.
Personalitatea este data si de structura de modele cu bataie lunga si scurta, a unui creier dat. Exista personalitati orientate spre modelele cu bataie scurta si personalitati orientate spre modelele cu bataie lunga. Din nefericire, majoritatea oamenilor sunt orientati spre o structura de modele-poveste asociate cu un mare numar de modele cu bataie scurta.
Din teoria generala se stie ca avem modele asociate realitatii externe, care au ca scop cunoasterea si modele de actiune care au ca scop modificarea realitatii externe. Proportia de modele de un fel sau de altul va fi unul din principalii factori care defineste personalitatea.
Exista persoane care asimileaza usor modele externe dar si persoane inclinate sa construiasca modele proprii.
Modelele pot sa fie modele imagine sau modele simbolice.
S-ar putea acum construi o matrice partiala asociata personalitatii, in functie de acesti factori. Problema este reluata intr-o aplicatie. Evident, nu exista personalitati "pure". Pentru fiecare din aceste orientari va exista un coeficient numeric. Formula unei personalitati va contine si acesti parametrii.
Observatie: sistemul de invatamint de toate gradele selecteaza si ierarhizeaza oamenii dupa capacitatea de asimilare de modele externe. Capacitatea de creare de modele noi si capacitatea de actiune asupra realitatii externe nu se bucura de nici o consideratie speciala in sistemul de invatamint, cu exceptia unor scoli asociate artelor si meseriilor. Viata totusi va face "dreptate" si va ierarhiza oamenii si dupa celelalte criterii. De aici se vede de ce evolutia in scoala nu este de cele mai multe ori compatibila cu evolutia in viata.
In formarea personalitatii, un factor important este, asa cum am aratat, continutul exact al PSM-ului. Din nefericire, in PSM intra modele noi aproape exclusiv in primii ani de viata (aproximativ sub 7 ani). Continutul este extrem de greu de stabilit deoarece PSM-ul actioneaza numai in situatii speciale.
Din teoria generala se stie ca paranoia inseamna includerea unui model oarecare in PSM. Totusi, notiunea de "model oarecare" este destul de vaga. In principal, in PSM trebuie sa intre doar modele asociate cu corpul cu care este asociat creierul precum si modele foarte generale impuse de societate. Mai pot intra accidental modele asociate mediului concret de viata. Oricum, personalitatea este determinata si de modelele non-standard din PSM.
Exemplu: un copil se naste intr-un mediu in care nu se respecta o serie de principii cerute de societate, in general. PSM-ul sau va putea include o serie de concepte antisociale impuse de acel mediu. Posibilitatea de corectie a acestei deficiente este practic zero. Asa cum stim, PSM-ul contine o structura de modele invariante, neinfluentate de informatiile din realitatea externa. Un astfel de copil se va putea integra in societate daca o sa-si construiasca modele de ecranare adecvate. Totusi, un model de ecranare nu este prea sigur si deci, in anumite situatii, acea persoana ar putea sa actioneze in baza modelelor antisociale din PSM nu pe baza modelelor de ecranare cu care a reusit sa fie acceptat de societate.
Chiar daca in PSM-ul unui copil vor intra numai modele "corecte", calitatea implementarii lor va influenta de asemenea personalitatea.
Aici fiind prezentata o teorie generala, analiza nu poate merge dincolo de o anumita limita. In baza acestei teorii se vor putea crea metode si criterii concrete de rezolvare a problemei personalitatii. La capitolul de aplicatii, aceasta problema va fi reluata.
Vom face aici un rezumat al parametrilor care ar putea caracteriza o personalitate. Se reaminteste ca aici este prezentata o teorie generala si deci, acesti parametrii sunt parametrii teoretici. Pentru a fi implementati intr-o structura practica de evaluare, ei trebuie asociati cu un model local adecvat.
Astfel am putea avea parametrii numerici asociati cu: - orientarea spre modele imagine - orientarea spre modele simbolice - orientarea spre cunoastere - orientarea spre actiune - orientarea spre constructia de modele noi - orientarea spre asimilarea de modele - orientarea spre modele cu bataie scurta - orientarea spre modele cu bataie lunga - coeficientul de diversitate de actiune - coeficientul de stabilitate in model - coeficientii de conformism la cerintele societatii - coeficientii asociati modelelor non-standard din PSM.
Acest capitol despre personalitatea oamenilor este asociat cu oamenii maturi, normali. Cazurile patologie nu sunt luate aici in consideratie in mod direct. Totusi, exista oameni normali care au in structura lor de modele unele modele de tip XZM (modele ilegale). Acestea pot explica manifestari ciudate sau ilogice, la unele persoane care in general sunt "normale". Desi teoria prevede existenta modelelor ilegale, datele despre ele sunt inca prea putine pentru a putea fi incluse in acest capitol.
Creierul fiind extrem de complex, se mai pot defini si alti parametrii asociati personalitatii. Un astfel de parametru, foarte important de altfel, este nivelul de constiinta, descris in mod separat, in continuare.
CONSTIINTA (LA OAMENI)
Se presupune existenta unor modele ZM cu bataie lunga (imagine sau simbolice) in care propria persoana apare ca element.
In baza teoriei generale, la activare, orice model trebuie sa gaseasca parametrii de initializare, inainte de a putea fi efectiv activat. In cazul particular de mai sus, modelul trebuie sa gaseasca pozitia propriei persoane in model, in interactie cu realitatea externa.
Constiinta este capacitatea de a construi si opera un model propriu cu bataie lunga, in care propria persoana apare ca element al modelului.
Observatie: scoala selecteaza si apreciaza oamenii dupa capacitatea de a asimila modele noi si nu dupa capacitatea de a construi modele noi. Din ce s-a spus rezulta ca scoala selecteaza si apreciaza persoane cu nivel mai coborit de constiinta.
Nivelul de constiinta este legat de capacitatea de a gasi si actualiza permanent pozitia persoanei in astfel de modele cu bataie lunga.
Aceste modele cu bataie lunga contin elemente care sunt deja dezvoltate ca modele. La rindul lor, aceste modele pot contine elemente care la rindul lor sa fie dezvoltate ca modele. In consecinta, nu numai modelul principal contine propria persoana ca element dar si alte modele incluse in modelul principal. Numarul planelor de constiinta poate fi oricit de mare.
Exemplu: Eu am constiinta faptului ca sunt cetatean roman. Tara mea este o tara europeana deci sunt european, etc. In acelasi timp sunt salariat, am o pozitie la locul de munca, etc. In acelasi timp locuiesc intr-un bloc deci sunt vecin cu alte persoane care locuiesc la mine in bloc, etc. Numarul planelor de constiinta, asa cum am spus, poate fi oricit de mare.
Exista expresia "a fi constient". Asta se refera la capacitatea unei persoane de a activa si ulterior de a initializa un model cu bataie lunga adecvat unei realitatii externe date, in care propria persoana apare in mod implicit.
Aceasta este o forma primara a constiintei si este notata ca fiind constiinta de nivel 1. Aici persoana nu este un element explicit al modelului. Constiinta de nivel 2 apare atunci cind propria persoana apare explicit ca element al modelului, in general in relatie cu alte persoane sau grupuri.
Explicatie: o persoana activeaza un model adecvat unei realitati externe date, de exemplu un model de a bea apa dintr-o cana. In acest model, propria persoana nu apare in mod explicit; pur si simplu sunt luate in consideratie elemente ale propriei persoane. Daca persoana stie ce face si care sunt implicatiile acestei actiuni, atunci ea se afla pe nivelul 1 de constiinta.
Nivelul 2 de constiinta este atunci cind modelul contine persoana-subiect ca membru intr-un grup (in sensul foarte general al cuvintului "grup"). In aceasta situatie, persoana apare in mod explicit ca un element ca oricare altul al acelui model.
Daca persoana construieste si opereaza corect modelul (cunoaste/respecta obiectivele si metodele grupului, comunica permanent cu membrii grupului, etc.), atunci ea se afla pe nivelul 2 de constiinta.
Nivelului 2 de constiinta implica si existenta nivelului 1. Din acest motiv, nu se poate face o separatie clara intre manifestarile de constiinta de nivel 1 si de nivel 2 la o persoana care se afla deja pe nivelul 2.
Aplicatie: o posibila problema asociata nivelului 2 de constiinta Atunci cind suntem pe nivelul 2 de constiinta, una din posibilele probleme asociate acestei stari este tendinta de a considera actiunile noastre ca fiind optime (ceilalti ar putea fi lenesi sau incompetenti). Persoana poate considera ca ceea ce face este perfect si corect din punctul de vedere al obiectivelor si metodelor grupului iar ceilalti nu sunt la fel. Modelul fiind un model armonic/logic, acele persoane au tendinta de a considera actiunile proprii ca fiind corecte in baza armoniei si logicii (vezi teoria generala la deficiente de proiectare ale creierului). Aceasta este o tendinta foarte intilnita si poate fi justificata atit de existenta unui grup de proasta calitate cit si de un nivel redus de constiinta de nivel 2 la acea persoana.
Un mod de a controla acesta posibila tendinta negativa este trecerea (la cei care pot) pe nivelul 3 de constiinta.
Observatie: Exista situatii cind la o persoana s-a activat PSM-ul in urma unui pericol iminent/efectiv. Acea persoana este controlata deci de PSM si nu de structura normala de modele. In aceasta situatie, constiinta dispare. Persoana nu- si aminteste nimic din ce s-a intimplat pe toata durata cind PSM-ul este activ. Starea aceasta mai este cunoscuta ca fiind stare de soc. Constiinta nu poate reapare decit dupa ce PSM-ul lasa structura normala de modele sa preia controlul. Evident ca exista si situatii tranzitorii in care poate exista dublu control. Asta e o situatie in care constiinta nu se manifesta sau se manifesta foarte slab.
Nivelul cel mai inalt al constiintei este atunci cind persoana poate privi din exterior un model in care ea se afla ca element. Aceasta este constiinta de nivel 3. Nu orice persoana poate atinge nivelul 3 de constiinta.
Aici putem sa dam si definitia unui nou termen: elita. Elita unui grup este formata din acele persoane care se afla, in general, pe nivelul 3 de constiinta.
Ne aflam pe nivelul 3 de constiinta atunci cind reusim sa gindim si cu capul altor membrii al echipei (pe nivelul 2 suntem preocupati doar de propria persoana si de obiectivele, metodele si regulile grupului).
Asa cum am spus, primul pas catre nivelul 3 este cind incercam sa gindim si cu capul celorlalti (cum vad si altii din punctul lor de vedere aceeasi realitate externa). Asta insa presupune un imens efort pentru creier. De multe ori creierul nu poate, tehnic vorbind, sa faca acest efort, in special pe model imagine. Din aceasta cauza, nivelul 3 de constiinta se intilneste, atunci cind se intilneste, mai ales pe model simbolic. Totusi, exista multe situatii in care se poate intilni o forma primara de constiinta imagine de nivel 3. Una dintre situatiile de acest tip pot fi asociate cu cuvintul "empatie".
Nu orice persoana poate sa ajunga pe nivelul 2 de constiinta (sau nu poate sa ajunga decit intr-un numar foarte limitat de planuri si pe timp limitat) iar cei care ajung si pe nivelul 3 sunt si mai putini.
Observatie : nivelul 3 de constiinta nu aduce prea mari avantaje personale personale persoanelor implicate. Efortul de a sta pe nivelul 3 de constiinta este imens dar intr-o structura in care majoritatea se afla pe nivelul 1 si 2 de constiinta, cei aflati pe nivelul 3 sunt defavorizati din cauza incetinirii activitatilor asociate cu propria persoana.
Se mai poate da un exemplu in legatura cu condusul automobilului prin trafic intens. Soferii cei mai slabi sunt cei care se afla pe nivelul 1 de constiinta. Ei reactioneaza, daca reactioneaza, numai atunci cind ceva se intimpla efectiv sau este pe cale sa se intimple. Soferii buni anticipeaza ce vor face ceilalti pe baza analizei comportamentului lor. Acestia sunt pe nivelul 2 de constiinta. Cei mai buni soferi sunt cei care ghicesc ce vor face ceilalti inainte ca acestia sa se manifeste efectiv, in baza analizei complexe a mediului si comportamentului celorlalti. Acestia sunt pe nivelul 3 de constiinta. Cei aflati pe nivelul 3 de constiinta sunt cu adevarat cei mai buni soferi dar efortul facut de creier pentru a sta pe acest nivel este foarte mare. In aceasta situatie este foarte posibil ca, uneori, acesti soferi sa nu mai faca fata efortului de a sta pe nivelul 3 de constiinta si sa "cada" pe nivelul 1 de constiinta unde pot face accidente. Asta poate explica accidente aparent inexplicabile facute de persoane recunoscute ca fiind extrem de bine pregatite.
Nivelul 2 de constiinta poate sa apara la copii incepind cel putin cu virsta de 5 ani. Un indicator al nivelului 2 este atunci cind copilul exprima explicit ideea, bazat in mod clar pe un model propriu, ca exista copii si oameni mari. Un nivel premergator nivelului 2 de constiinta la copii (apare intre 2 si 3 ani) este momentul cind un copil raspunde corect la intrebarea "cum te cheama?".
Nivelul 3 poate sa apara peste virsta de 12 ani, cind unii copii isi pot pune probleme existentiale.
Nivelul 3 de constiinta presupune un imens efort al creierului, cu consum mare de energie. Chiar daca multi copii pot ajunge pe nivelul 3 de constiinta imagine, dupa un timp ei pot sa piarda aceasta capacitate. In general, a sta pe nivelul 3 de constiinta nu are importanta practica pentru majoritatea oamenilor, in cele mai multe situatii din realitatea externa. Exceptiile sunt insa legate de acele persoane care contribuie in mod decisiv la stabilitatea si progresul civilizatiei (elitele).
Exista un domeniu unde nivelul 3 de constiinta ar trebui sa fie obligatoriu: acolo unde o oficialitate trebuie sa aiba grija de o comunitate. De exemplu, o comisie are ca scop apararea unei comunitati de pericole diverse. Membrii acestei comisii lucreaza de obicei in birouri unde nu exista nici o problema explicita. Totusi, acesti oameni trebuie sa-si dea seama ca cineva va avea nevoie de ajutor, inca inainte ca membrii comunitatii sa sesizeze pericolul. Asta ar fi situatia ideala. In orice caz, fara o constiinta de nivel 3, munca lor nu poate fi eficienta. Aici constiinta bazata pe modele simbolice este esentiala. Numarul de exemple de acest fel este imens in absolut toate domeniile de activitate al oamenilor.
In aceasta ordine de idei, selectia personalului, in baza actualelor metode de selectie, pare absolut ridicola, in baza prezentei teorii. Astfel, la scoala, in general, criteriile de promovabilitate se bazeaza pe asimilarea de modele cu bataie lunga specifice. Nu am auzit ca sa existe teste de nivel/capacitate de constiinta. Chiar mai mult, teoria spune ca oamenii care pot asimila usor modele externe au un nivel redus de constiinta. Asta se bazeaza pe supozitia ca acei oameni care au tendinta de a asimila modele din exterior vor avea o capacitate mai redusa de a construi modele proprii.
La oamenii obisnuiti, constiinta este generata de obicei de modele imagine. Actualul stadiu de dezvoltare al creierului omului obisnuit este inca prea coborit pentru a avea constiinta bazata pe modele simbolice. Asa cum am spus mai sus, exceptiile formeaza elita unui grup. Elitele, oricare ar fi pozitia lor in cadrul societatii, sunt cele care contribuie in mod decisiv la stabilitatea si avansul civilizatiei.
Constiinta bazata pe modele simbolice inseamna ca persoanele sunt descrise de o colectie de valori ale unor parametrii. Partea "umana" a elementelor umane va disparea, in mod esential (oricum, creierul nu mai are resurse si pentru ele).
Acest lucru se intimpla' deja in echipele care lucreaza in domenii foarte speciale. Acolo, echipa trebuie sa lucreze cu precizie si cu garantie de succes. Constiinta imagine (sentimente, emotii, etc.) este eliminata pentru ca da rezultate modeste cu consum nejustificat de mare de energie. In razboaie, generalii trebuie sa aiba de asemenea constiinta simbolica de nivel 3 pentru a fi eficienti.
Cu toate ca, la oamenii obisnuiti, modelele simbolice presupun un efort relativ mai mare pentru creier decit modelele imagine, in situatii deosebit de complexe, singura posibilitate de a controla o situatie este folosirea de modele simbolice. Asta inseamna ca oamenii trebuie educati/selectati dupa capacitatea de a opera usor cu modele simbolice. In plus, ca urmare a evolutiei permanente a creierului, din ce in ce mai multi oameni construiesc si opereaza mai usor modele simbolice decit modele imagine. Asta are implicatii majore asupra stabilitatii societatii in general din cauza ca "imagistii" ajung sa nu-i mai inteleaga pe "simbolisti".
Vom expune acum citeva consideratii in legatura cu clonarea fiintelor umane. Prin clonare se poate obtine un duplicat, in plan fizic, a unei persoane. Sa presupunem ca si din punct de vedere al continutului PSM-ului, clona este identica cu persoana de referinta. Chiar in aceasta situatie, personalitatea se construieste in mare masura in functie de mediul concret de viata al acelei clone. Daca in PSM- ul clonei, de exemplu, intra un model oarecare, acea clona poate sa se dezvolte foarte diferit de persoana de referinta. Rezulta de aici ca o personalitate este practic imposibil de clonat. In baza teoriei nu rezulta in nici un fel ca o personalitate ar putea fi clonata. Cel mult se poate obtine o clona care are o serie de tendinte si abilitati asemanatoare cu o referinta data dar de aici la a clona o personalitate este o cale mult prea lunga. In consecinta, in baza teoriei, nu rezulta ca ar exista un pericol real pentru civilizatie daca ar aparea pe scara larga clonele umane. Oricum, acest proces este imposibil de oprit.
Vom spune ceva si despre animale. Unele animalele superioare, care traiesc in grupuri organizate (haite, de exemplu) isi cunosc pozitia in cadrul grupului. Aici ar exista toate elementele pentru nivelul 2 de constiinta, desi ea apare intr-un singur model cu bataie lunga, foarte rudimentar.
In cadrul unui musuroi de furnici exista, aparent, o structura organizata. Ar trebui sa existe un nivel 2 de constiinta pentru furnici. Am spus ca nivelul 2 de constiinta la oameni apare atunci cind propria persoana apare ca element explicit al modelului care este activat. Acest model, care contine propria persoana ca element, trebuie sa fie un model oarecare, construit de acea persoana.
In cazul animalelor, avem de-a face, de obicei, cu un model care se afla in PSM. Este foarte rezonabil sa consideram ca, de exemplu, furnicile nu sunt in stare sa construiasca modele proprii prin interactie cu realitatea externa deci nu au constiinta de nici un nivel. Activitatea lor este controlata exclusiv de modelele cu care se nasc (deci cu modelele din PSM). Asa cum am aratat, atit timp cit o fiinta este controlata de PSM, constiinta dispare. Furnicile sunt doar "teleghidate" de PSM.
In cazul animalelor superioare (mamifere de exemplu), in interactia dintre animale si oameni este posibila aparitia de modele care nu sunt in PSM si care sa spuna animalului care este pozitia lui in model. In aceste cazuri se poate deci vorbi de constiinta de nivel 2 pentru unele animale, desi este vorba numai de modelele rudimentare, in care apare ca element explicit si omul.
Vom incheia acest capitol cu un nou termen: constiinta de nivel zero. Am aratat la structura PSM-ului ca in PSM se afla un model al corpului mecanic extern (oasele si articulatiile, fibrele musculare, etc.). S-ar putea defini termenul "constiinta de nivel zero" ca fiind capacitatea de a construi/reconstrui acest model fundamental. Evident ca orice fiinta are acest nivel de constiinta. Fara constiinta de nivel zero, nici o fiinta nu ar putea sa actioneze asupra realitatii externe.
REZUMAT: DICTIONAR DE MODELE
M: modele asociate organelor de simt (M-ochi, M-urechi, etc. )
YM: modele concept folosite de alte modele (M, ZM, ZAM) pentru identificarea preliminara a elementelor realitatii externe. Exemplu "masa", "ciine" dar nu si "excursie" sau "experiment". Aceste ultime doua modele pot fi modele ZM sau ZAM.
ZM: modele cu bataie lunga generale. Ele sunt asociate cunoasterii si constiintei. In fiecare moment al vietii noastre, noi percepem realitatea externa prin realitatea generata de acel model ZM care este activ in acel moment de timp. In general, este activ acel ZM care da cele mai bune predictii asupra evolutiei realitatii externe locale.
Modelele ZM pot fi activate si fara o realitate externa adecvata lor. De exemplu, ne reamintim ceva sau "visam cu ochii deschisi".
Modelele ZM pot sa nu fie asociate sau asociabile nici unei realitatii externe asa cum se intimpla atunci cind, de exemplu, rezolvam probleme de matematica.
Odata cu ZM-ul local (asociat cu unul sau mai multe M-uri) mai exista si alte modele ZM care pot sa includa modelul ZM-local, ca element. Ele creaza noi facilitati pentru adincirea procesului de cunoastere si pentru cresterea planurilor de constiinta.
MZM: acest termen nu este exact asociat cu un model. El cuprinde un mare numar de modele de tip ZM, YM, ZAM, AZM, care, in mod obisnuit, sunt folosite impreuna. Termenul este impus de faptul ca noi avem acces mai usor la unele modele decit la altele in situatii intilnite frecvent. MZM-urile sunt un fel de structuri care au aparut in urma implementarii tehnologice a creierului. Exemple de MZM-uri: "viata de familie", "hobby", "profesie" dar si MZM-uri mai mici cum ar fi "conducerea unei masini" sau "interactia cu anumiti oameni".
ZAM: modele cu bataie lunga, create de ZM-uri. Aceste modele sunt relativ invariante si scopul lor este de a fi referinte in modificarea realitatii externe.
De exemplu, visam sa ne facem o casa. Aceasta casa va fi construita la inceput sub forma de model ZAM in mintea noastra. ZAM-urile pot fi foarte scurte (vrem sa bem apa dintr-o cana) sau sa dea orientarea intregii vieti a unei persoane.
AZM: modele cu bataie scurta asociate direct cu organele de executie (miini, picioare, gura, corzi vocale, etc.).
XZM: acestea sunt modele de tip ZM dar care au pierdut legatura cu structura normala de modele si deci, evolueaza independent, haotic. Ele se mai pot numi si modele "ilegale". Unele pot fi puse in evidenta in timpul unor sedinte de hipnoza. Ele pot fi asociate cu anumite comportamente absurde sau ilogice, inclusiv din punctul de vedere al persoanei care are astfel de comportamente. Mai pot explica si fenomenele paranormale.
WBAM: modele artificiale, create in avans pentru eventuala intilnire cu o realitate externa noua (care deci nu are model ZM adecvat). Constructia unui WBAM poate preveni activarea PSM-ului.
Modele de ecranare: modele create pentru a stabiliza artificial un model care nu- si poate gasi stabilitatea din cauza unor probleme fara solutie. Unul dintre cele mai cunoscute modele de ecranare este religia. Religia este creata pentru a preveni activarea PSM-ului in fata problemei fara solutie a mortii (numai la oameni).
Modele Poveste (Story-type models S-M): Modele formate din elemente legate intre ele in ordinea in care pot fi create de perechea M-ZM. Ele sunt create in fata unei avalanse de date care nu pot fi tratate pe cai normale (prin integrarea lor intr-un ZM existent sau nou creat). Aceste modele poveste pot fi ulterior folosite la perfectionarea modelelor ZM dar de asemenea pot fi dezvoltate asa cum sunt.
Modelul de Protectie si Supravietuire PSM. Acesta este modelul imagine fundamental in jurul caruia se construiesc absolut toate celelalte modele. El este in buna masura gata construit la nastere.
PSM-ul contine si un model al fiintei exterioare (asociat cu constiinta de nivel zero). In cazul oamenilor, fiinta exterioara este formata din oase, articulatii, fibre musculare de orice fel, organele de simt, etc. Ceva similar exista' si pentru animale. Fara acest model, o fiinta nu ar putea sa actioneze asupra realitatii externe pe care nici nu ar putea sa o perceapa.
El mai contine modele cu bataie scurta (actiune imediata) de protectie minimala a acelei fiinte. Aceste modele sunt in general asociate cu reactiile de tip reflex. PSM-ul mai contine si modele cu bataie lunga care au ca scop supravietuirea vesnica, neconditionata a acelei fiinte. Aceste modele se pot asocia cu instinctele.
In PSM mai pot intra si alte modele asociate cu mediul cultural in care acea persoana urmeaza sa traiasca.
PSM-ul poate sa initializeze constructia de modele exterioare lui, asociate sau nu unei realitati externe noi. Aceste modele vor evolua apoi independent.
Diferenta intre un model din PSM si un model oarecare este faptul ca, odata intrat in PSM, un model nu mai poate fi schimbat oricare ar fi informatia obtinuta din realitatea externa asociata lui (model invariant). Un model normal (care nu este in PSM), poate fi oricind modificat prin interactie cu realitatea externa.
In legatura cu pozitia modelelor simbolice, ele nu sunt asociate in mod direct cu PSM-ul. Ele se construiesc in cadrul unor modele imagine complexe, de care sunt/pot fi legate. Totusi, evolutia creierului, mai ales in ultima suta de ani (de la aparitia Mecanicii Cuantice) a facut ca modelele simbolice sa se detaseze, intr-o masura tot mai mare atit de PSM cit si de modelele imagine normale. Teoria MDT poate fi folosita la intelegerea atit a procesului cit si a modificarilor in structura creierului in urma acestei evolutii.
EXEMPLE, TESTE SI APLICATII asociate cu teoria MDT
Aceste E.T.A sunt parte integranta din teoria generala si arata cum functioneaza ea in citeva situatii concrete. Ordinea in care apar subiectele este aleatoare. Teoria generala incearca, pe cit posibil, sa-si pastreze generalitatea, indiferent de implementarea tehnologica a diverselor creiere.
E.T.A. 1: Model.
Modelul este o colectie de elemente si de relatii intre elemente. Modelele sunt de doua tipuri: modelele imagine (sau modele analogice) si modele simbolice. Elementele si relatiile se dau in mod explicit (modele simbolice) sau implicit (modele imagine).
Modelele imagine (analogice) nu pot fi explicitate. Ele pur si simplu "se dau" asa cum sunt. Atunci cind avem un model imagine (analogic), acest model nu poate fi explicitat din principiu. A explicita un model inseamna a descrie elementele si relatiile dintre elemente. Dar acest lucru ne scoate in afara modelului analogic deoarece asta inseamna translatarea modelului imagine in model simbolic (descriem, folosind cuvintele, modelul imagine). Chiar daca modelul translatat este asociat cu modelul imagine, acest model translatat este alt model.
Exemplu: se da un model imagine (macheta) de avion. Elementele ar fi fuselajul, aripile etc. Totusi, o aripa ar putea sa se rupa deci aripa nu este un element din moment ce este facuta din doua componente. Ea contine in fapt o infinitate de elemente pentru ca ar putea sa se rupa in orice mod. In orice situatie reala este infinit mai usor sa facem un model imagine decit sa spunem ce am facut in mod exact. Din cauza asta am spus ca un model imagine doar "se da" nu se expliciteaza. De cite ori ne referim la un model imagine, trebuie luata consideratie aceasta problema fundamentala.
Aplicatia 1: Modele imagine in poezie si pictura Un poet isi imagineaza ceva. Acest model imagine se afla mintea sa. Poetul va translata cumva acest model imagine in modele simbolice (afirmatii de exemplu), incercind de fapt sa asocieze modelul imagine din mintea sa cu o colectie de modele simbolice, materializate in textul poeziei. Se presupune ca textul poeziei, impreuna cu alte elemente de "natura imagine" (rima, intonatie, ritm etc.) vor putea face pe cititor sa reconstituie, cumva, modelul imagine initial din mintea poetului.
In cazul picturii, pictorul are in fata un subiect (o persoana, de exemplu). Acest subiect este perceput prin toate simturile pe care le are pictorul. Ceea ce rezulta' este un model imagine al acelui subiect, bazat pe aceasta interactie complexa. Acest model imagine din mintea pictorului va fi translatat cumva intr-un alt model imagine, care va apare pe pinza. Translatarea inseamna doar punerea in corespondenta a doua modele; modelul translatat poate fi construit oricum, in limite foarte largi, avind ca informatie primara, modelul imagine complex din capul pictorului. Si aici se presupune ca privitorul va reconstitui cumva, sub forma de model imagine, modelul imagine din mintea pictorului, folosind pictura ca "transportor".
Aplicatia 2:(modele imagine din realitatea externa) Atunci cind, in timpuri indepartate, oamenii trebuiau sa construiasca ceva complex (o fortificatie, o cetate etc), in prima etapa trebuia sa fie facut un plan a ceea ce trebuia construit. In situatii mai simple se puteau folosi desene. Pentru configuratii mai complicate, metoda cea mai utilizata era sa se construiasca o macheta. Macheta putea fi usor analizata si modificata. Creierul este in stare sa simuleze mental, avind macheta in fata, modul ei de comportament in situatii reale si sa corecteze deficientele descoperite in acest fel. Pe aceasta baza se facea constructia din realitatea externa.
O macheta este o forma simpla de model imagine. In picturile cu domnitori din
Tarile Romane, se pot vedea machete de biserici tinute in mina de acei domnitori.
Acele machete a fost cele care a fost aprobate de domnitori, eventual in urma
unor negocieri cu constructorul, pentru a fi transpuse in realitatea externa.
In zilele noastre, machetele au evoluat extrem de mult. De exemplu, o macheta construita pe baza unor specificatii tehnice complexe, se poate folosi pentru a simula comportamentul ei in caz de cutremur. Aceste date se pot folosi pentru a prezice comportamentul constructiei care urmeaza sa fie ridicata.
Aceste tipuri de modele imagine evoluate sunt folosite pe scara foarte larga in tehnologie (cladiri inalte, poduri suspendate, avioane si in fapt, orice produs tehnologic pentru care se cere garantie de functionare si de fiabilitate). Pe aceste modele imagine se simuleaza situatii care ar putea fi intilnite in realitatea externa, inclusiv situatii de extrem, inainte ca produsul tehnologic sa fie construit.
Modelele simbolice se construiesc folosind GCL (General Communication Language adica Limba de Comunicatie Generala). Ele au elemente si relatii explicite. Pot fi construite si operate doar de oameni, inclusiv prin folosirea calculatoarelor.
Cel mai important model simbolic este chiar GCL. Elementele lui sunt, in primul rind, substantivele iar relatiile intre elemente sunt, in general, verbele. Spre deosebire de modelele imagine care evolueaza in baza legilor armoniei, modelele simbolice evolueaza in baza legilor logicii (vezi teoria generala). Prezentza GCL intr-un creier va defini acel creier ca un creier de om.
Observatie importanta: GCL nu este, propriuzis, model simbolic. GCL contine doar componentele (elemente si relatii). Atunci cind se construieste un model simbolic pentru comunicatie (o propozitie, de exemplu), se aleg elemente si relatii din GCL. Totusi, intrucit orice utilizare a GCL se materializeaza intr-un model simbolic si pentru a nu complica expunerea inventind cuvinte noi, prin extensie, GCL este considerat model simbolic.
Tehnologia foloseste pe scara foarte larga modelele. La inceput au fost folosite modelele imagine. In zilele noastre, din cauza costurilor foarte ridicate ale modelelor imagine si din alte cauze, s-a trecut la modele simbolice, folosind calculatoarele. Se fac modele simbolice de cladiri, poduri suspendate, avioane si chiar nave cosmice, sub forma de programe de calculator, de exemplu. Se modeleaza si se simuleaza centrale nucleare pentru antrenarea echipelor de operatori, avioane pentru prezicerea comportamentului in zbor sau pentru antrenarea echipajelor etc., etc. In fapt, tehnologia actuala este bazata aproape exclusiv pe modele simbolice.
Aplicatia 3: de la fierul de calcat la naveta spatiala. Aparent, un fier de calcat este prea simplu pentru a necesita proiectarea bazata pe modele simbolice. Nu este nici pe departe asa. Sa luam un simplu detaliu tehnologic si anume gaurile din talpa sa pentru umezirea tesaturilor. Problema este: cite gauri si in care loc sa fie facute si ce forme si dimensiuni sa aiba pentru umezirea uniforma a tesaturii, cu consum minim de apa si costuri minime de fabricatie?
Evident, se pot face modele analogice care se verifica experimental. Pe baza modelelor analogice (imagine) se pot obtine ceva rezultate dar nu exista nici o garantie ca am gasit solutia optima. In plus, modelul analogic (imagine) odata construit, nu mai poate fi modificat. Asa cum stim, daca vrem sa schimbam ceva trebuie sa refacem totul de la zero, ceea ce pe model imagine inseamna mult timp si multi bani.
Procesul de vaporizare si dispersie a aburului intr-o structura complexa (talpa fierului de calcat, tesatura si suprafata de sprijin) este neinchipuit de complexa. Este o problema care se poate rezolva de fizicieni pe baza unor modele simbolice si prin implementarea acestor modele pe calculatoare. Refacerea modelului, pentru a gasi eventual o solutie mai buna, este mult mai simpla pe model simbolic decit pe model imagine (analogic).
Daca in cazul talpii unui fier de calcat riscul cel mai mare este ca oamenii sa nu cumpere produsul finit, in alte cazuri, riscurile unor greseli sunt pur si simplu inacceptabile. De exemplu, naveta spatiala americana a fost "verificata" la reintrarea in atmosfera pe model simbolic. Aceasta faza a zborului, de departe cea mai periculoasa, ar fi fost imposibil de verificat altfel, inainte de zborul propriuzis. Echipajul a fost antrenat pe modele simbolice pentru pilotarea navetei, in toate fazele zborului si in toate situatiile normale si exceptionale. Astronautii au invatat pilotarea navetei la reintrarea in atmosfera exclusiv prin antrenamente simulate pe modelele simbolice asociate acestei operatii.
Odata ce un model (imagine sau simbolic) este dat, el poate fi folosit pentru a prezice evolutia sa ulterioara. Asta se realizeaza prin schimbarea/adaugarea/eliminarea unui parametru/element/relatie si a vedea ce se intimpla. Procesul acesta se numeste simulare pe model. Asa cum stim, rezultatele simularii pe model se numesc adevaruri asociate acelui model.
Atunci cind un model este asociat realitatii externe, prin simulare pe model, se poate prezice evolutia realitatii externe. Aceste operatii sunt facute si de creierul oamenilor (modele imagine si modele simbolice) si de programele de modelare/simulare ale calculatoarelor (modele simbolice) dar si de creierul animalelor (numai modele imagine).
Aici este de observat un lucru extrem de important. Este atit de important incit pare banal. Noi prelungim in realitatea externa, structura de modele imagine si simbolice din mintea noastra. Aceasta prelungire se face nu numai domeniul stiintei si tehnologiilor dar in toate domeniile vietii. Pentru fiecare dintre noi lumea in ansamblul ei este data de totalitatea proiectiilor catre realitatea externa a tuturor predictiilor tuturor modelelor active din creier. Aceasta afirmatie este corecta si in cazul animalelor.
De exemplu, legile votate in parlament sunt modele simbolice cu bataie lunga. Ele, asa cum am spus, sunt o extensie a structurii de modele din mintea autorilor legilor.
Prezicerea evolutiei realitatii externe (vezi teoria generala), este principala cerinta de proiectare pentru un creier asociat unei fiinte (om sau animal). Aceasta cerinta este indeplinita deci de facilitatea creierelor de a construi si opera modele.
E.T.A. 2: adevar, realitate, comunicatie
Orice rezultat al simularii pe un model este un adevar asociat acelui model. Asa cum este precizat si in teoria generala, un adevar este asociat de noi cu un mesaj simbolic (deci generat de un model simbolic). Totusi, pentru a nu complica terminologia, si in cazul modelelor imagine, un rezultat obtinut prin simulare pe model este numit tot "adevar", desi el este folosit asa cum este, fara a putea fi explicitat.
Exemplu: daca un animal construieste un model imagine a realitatii externe si daca acest model prezice o situatie de pericol, prin simulare pe model se poate gasi solutia problemei (adevarul generat de model pentru rezolvarea situatiei) si care poate fi, de exemplu, fuga. Acest adevar va activa direct modelul de actiune preexistent (fuga in acest exemplu), pentru rezolvarea problemei.
Ne referim acum numai la modele simbolice. Daca nu se specifica modelul, orice "adevar" este un nonsens.
Exemplu: adevarul este: "o masina s-a ciocnit de un zid". Acest adevar poate fi generat de oricare din urmatoarele modele: - accident - test - film artistic - joc pe calculator - desen animat
In fiecare dintre aceste modele, adevarul exemplificat este interpretat altfel (are alt sens).
Teoria deci accentueaza faptul ca modelul care a generat un adevar trebuie specificat si acceptat inainte de a expune adevarul. Aceasta cerinta fundamentala este intotdeauna indeplinita in stiintele exacte.
In viata de zi cu zi, specificarea modelului nu se face totdeauna si de multe ori modelul nici nu exista', intr-o forma coerenta si elaborata. De aici un lung sir de conflicte intre oameni si popoare care, fiecare in parte, are "dreptatea lui", adica modelul lui, asociat aceleasi realitatii externe. Aceasta situatie poate fi interpretata ca o deficienta de proiectare a creierului. Unii oameni pot compensa prin software aceasta deficientza' de hardware (de exemplu, cei aflati pe nivelul 3 de constiinta).
Avem si situatii, extrem de des intilnite in realitatea externa, cind o persoana expune un adevar si apoi construieste un model care sa-l sustina. De obicei asta se intimpla la oamenii care au o structura de modele imagine si care, ori de cite ori interactioneaza cu realitatea externa, translateaza pe loc adevaruri imagine in adevaruri simbolice. Acesti oameni se recunosc dupa tendinta de a fragmenta orice discutie la elemente particulare (instabilitate in model) si deci la imposibilitatea de a intretine un dialog despre un singur subiect).
Exercitiu: verificati-va singuri si verificati si pe altii cu privire la existentza si/sau starea modelului care a generat orice adevar enuntat.
Din teoria generala se stie ca o problema de principiu la constructia unui model asociat realitatii externe este ca nu stim de la inceput, care sunt elementele acelei realitati externe. Aceste elemente trebuie sa fie descoperite iar elementele descoperite sunt singurele cu care se poate opera.
Observatie importanta: realitatea externa, asa cum este definita in MDT, nu poate sa aiba "elemente" sau "relatii". Elementele si relatiile apar numai in modelul asociat unei realitati externe. Dupa cum considera' MDT, realitatea externa este o inventie a creierului pentru a-si justifica structura de modele. Totusi, in multe exprimari suntem fortati sa folosim notiuni ca "elemente" sau "relatii" ale realitatii externe desi asta trebuie inteles ca elemente sau relatii din modelul asociat acelei realitati externe. Pe masura ce limba se va perfectiona, astfel de exprimari se vor corecta.
O cerinta fundamentala pentru a exista comunicatie, este existentza unui singur model, acceptat de ambele parti care vor sa comunice. Fara un model simbolic comun, comunicatia nu exista pentru ca' fiecare va avea propria lista de definitii asociate cuvintelor.
De obicei, comunicatia se face numai pe modele simbolice. Totusi, forme mai primitive de comunicatie exista si folosind modele imagine (intre oameni, intre animale sau intre oameni si animale).
Realitatea este definita in teoria generala ca fiind totalitatea adevarurilor care sunt sau ar putea fi generate de un model. Intrucit fiecare om are propria lui colectie de modele, realitatea, asa cum este inteleasa de fiecare in parte, este diferita de la om la om.
Este important de specificat ca, in domeniul stiintelor exacte, exista modele fundamentale unanim acceptate. Unul dintre aceste modele este, de exemplu, Mecanica lui Newton. Intrucit acest model genereaza o realitate, toti fizicienii considera' ca' "realitatea" este cea generata de Mecanica lui Newton, pe domeniul ei de aplicabilitate.
Din motive asociate cu ratacirile stiintei cunoasterii, realitatea generata de modelul lui Newton este considerata "obiectiva". Din ceea ce s-a spus rezulta' ca' "realitatea obiectiva" este un termen generat de un model unanim acceptat, in conditii specificate. Din acest punct de vedere, faptul ca Soarele se invirteste in jurul Pamintului este un adevar obiectiv, cel putin la nivelul anului 1500.
Un lucru mai trebuie specificat: fara model, realitatea externa nu poate fi perceputa. Ceea ce percepem este ceea ce spune modelul ca percepem. Daca, de exemplu, spunem ca "zapada este alba" asta este pur si simplu un rezultat al simularii pe un model asociat realitatii externe si care model contine si elementul "zapada". Una din proprietatile elementului "zapada" este ca este "alba". La microscop (alt model), aceeasi zapada apare ca fiind transparenta. Asa cum am spus, realitatea este cea generata de modelul asociat unei realitati externe date. De fiecare data cind expunem un adevar trebuie sa specificam modelul, inainte de a expune adevarul.
Exemplu: exista persoana A si persoana B. A este mai inalta decit B asa cum rezulta din masuratori. Termenul "lungime" este generat de modelul "Spatiu" asa cum este el inteles de Geometria lui Euclid si de Mecanica lui Newton. Aceste modele fundamentale caracterizeaza acel adevar ca "obiectiv".
Daca spunem: Persoana A este mai atragatoare decit persoana B, acesta ar fi un adevar "subiectiv". Totusi, si acest adevar a fost generat de un model, mai mult sau mai putin elaborat/specificat si mai mult sau mai putin acceptat de alte persoane.
De aici rezulta' ca', in fapt, termenul "subiectiv" inseamna ca un adevar a fost generat de un model care nu este unanim acceptat sau nu este suficient elaborat. In aceste conditii, este clar ca oamenii ar trebui sa se fereasca de acest fel de adevaruri sau sa declare modelul. Solutia corecta ar fi, deci, sa se specifice modelul care a generat astfel de adevaruri, cu scopul perfectionarii lui.
Odata cu evolutia gindirii omenesti, bazata tot mai mult pe modele simbolice, termenul "adevar subiectiv" va fi eliminat din sistemul de gindire.
E.T.A. 3: Probleme fundamentale asociate cunoasterii stiintifice
Calculatoarele sunt cunoscute de foarte multi oameni ca fiind niste aparate cu care poti sa te joci un joc complex, bazat pe inteligenta, poti sa scrii texte de orice fel, poti sa faci calcule aritmetice oricit de complexe, poti sa ai evidenta unor date, poti sa trimiti sau sa primesti informatii din surse foarte diverse, poti sa construiesti si sa operezi modele simbolice etc.
Exista' insa o intrebare, care poate parea stupida: care este principiul de functionare al calculatorului?
Daca nu interactionam cu calculatorul prin intermediul unui limbaj primar de programare (limbajul de asamblare sau limbajul masina, de exemplu), cred ca ar fi imposibil, din exterior si chiar din interior, sa aflam principiul de functionare al unui calculator.
Functia fundamentala, realizata de orice calculator actual, este de a face operatii logice si aritmetice cu numere binare, cu ajutorul unui dispozitiv electronic (registru) numit "acumulator".
Daca suntem intr-un program editor de text, de exemplu, si apasam pe clapa unei litere, pe ecran va aparea acea litera. Este greu de imaginat pentru necunoscatori ca, la apasarea unei clape atasate unei litere, un registru-acumulator va face sute sau mii de operatii aritmetice si logice cu numere binare, doar pentru ca pe ecran sa apara acea litera.
Acest exemplu vrea sa ilustreze faptul ca, bazat pe analiza din exterior a ceea ce se intimpla, ar fi imposibil de a sti macar principiul de functionare al unui dispozitiv ridicol de simplu, cum este un calculator actual (este ridicol de simplu in comparatie, de exemplu, cu un creier de ciine).
Metoda folosita in stiintele exacte nu este analiza datelor primare. Metoda analizei merge pe sisteme extrem de simple, care eventual pot fi percepute si pe modele imagine. Metoda folosita in stiintele exacte este de a construi/ghici un model simbolic, bazat intr-o masura mai mare sau mai mica pe interactia cu realitatea externa, si de a verifica acel model.
Apare deci ca metoda de intelegere a creierul, analizind faptele primare (metoda analitica) este cel putin ineficienta.
O problema fundamentala a cunoasterii este ca faptele primare se pot intelege numai daca exista deja un model care sa le integreze. Fara model, suntem fortati sa facem unul pe loc. In acest fel, fiecare fapt din realitatea externa ar putea sa fie inteles in baza unui model local. Corelatia intre fapte, intelese fiecare in parte in baza unui model local, este imposibila. Din cauza asta s-a impus metoda de a ghici un model fundamental (metoda sintetica) si de a interpreta si reinterpreta toate faptele in baza acelui model unic. Daca modelul nu face predictii bune, el urmeaza sa fie modificat si procesul se reia de la zero, pina gasim un model unic in baza caruia sa fie intelese toate faptele primare. Procesul se opreste atunci cind predictiile se adeveresc cu o rata considerata acceptabila. In acea faza putem vorbi de "cunoastere".
In paranteza fie spus, metoda analitica se bazeaza pe modele cu bataie scurta (deci poate fi afectata de schizofrenie si de XSPC) in timp ce metoda sintetica se bazeaza pe modele cu bataie lunga (deci modele care permit nu numai corelarea intre fapte dar si verificarea reciproca intre modele). Totusi, metoda sintetica nu se poate folosi fara un mare numar de date primare obtinute prin metodele analitice.
Necesitatea unui model unic vine in mod direct din faptul ca orice cuvint folosit trebuie sa aiba o singura definitie. Numai un model unic poate asigura asta. Ce s- ar intimpla daca, in limba comuna folosita in fiecare zi, fiecare ar avea alta definitie pentru cuvintele folosite? Comunicatia ar dispare; fiecare ar intelege numai ce spune el insusi.
Concluzia este ca orice stiinta exacta se bazeaza pe un singur model simbolic fundamental, explicitat de la inceput. Acest model simbolic se poate baza pe fapte primare rezultate din interactia cu realitatea externa sau pe supozitii teoretice (vezi principiul inertiei in Mecanica lui Newton). Totusi, intrucit in realitatea externa exista un numar extrem de mare de fapte, greu de corelat, metoda de gasire a modelului simbolic este ghicirea unui model. Odata ce construim un model bun, acesta va ordona in mod univoc toate faptele primare. In plus, el face predictii care pot duce la noi descoperiri sau confirmari ale modelului.
Asa cum am aratat in teoria generala, noi reflectam sectiuni din realitatea externa prin modele. Modelele fac predictii. Daca predictiile sunt bune, atunci o sa mai folosim modelul si alta data deoarece este util.
Aici apare si raspunsul normal la o problema fundamentala pe care si-au pus-o oamenii de foarte multa vreme si anume: "de ce exista' legi ale naturii?", "de ce lumea are o ordine?", etc.
Asa cum rezulta' din MDT, noi reflectam realitatea externa prin modele simbolice. Aceste modele simbolice trebuie sa fie logice pentru a fi stabile. Daca un model simbolic asociat realitatii externe nu mai reflecta corect realitatea externa, atunci vom face alt model.
De exemplu, realitatea externa se poate schimba datorita miscarii unor obiecte. Atunci se construieste un model simbolic in care apare termenul "viteza". Acest model simbolic va fi stabil in conditiile in care obiectele se misca cu viteza constanta. Totusi, daca viteza nu este constanta, modelul nu va mai reflecta corect realitatea externa. Atunci vom face un nou model simbolic unde introducem un nou element numit "acceleratie". Acest model va fi stabil si in cazul obiectelor care se misca cu viteza variabila. In acest fel, prin constructia de modele adecvate, realitatea externa este reflectata de modele stabile.
Este extrem de usor sa confundam realitatea externa cu "imaginea" ei reflectata de un model simbolic stabil. In concluzie, impresia ca lumea este o structura bazata pe legi stabile si pe ordine este bazata in mod direct pe faptul ca noi reflectam realitatea externa sub forma de modele simbolice logice deci stabile.
Indiferent daca teoria mea este sau nu acceptata, ea are meritul ca este un model simbolic unic. In baza lui se pot interpreta/reinterpreta, in mod uniform, toate datele si faptele primare, asociate functionarii oricarui creier (animal sau uman), cu scopul de a fi corelate deci analizate logic.
E.T.A. 4: Limba de comunicatie generala (GCL, General Communication Language);
Dictionar.
GCL este primul model simbolic generat de creierul omului. La inceput GCL se gasea doar in forma vorbita; mai tirziu a fost si scrisa.
Intrucit scopul pentru care se construiesc modelele simbolice este de a prezice evolutia realitatii externe, GCL a fost intotdeauna asociat, direct sau indirect, cu realitatea externa.
GCL este un model simbolic cu totul special. GCL se foloseste atit pentru comunicatie generala cit si pentru a construi alte modele simbolice de comunicatie de precizie mai mare.
Sa dam citeva exemple de limbaje mai evoluate, incluse in GCL. Intr-o posibila ordine de aparitie avem: limba folosita in diplomatie, in stiintele juridice, limbajele logico-matematice, limbaje bazate pe semne si gesturi si limbajele de comunicatie cu calculatoarele.
Aici prin "limba" se intelege un model simbolic orientat spre comunicatie generala. Un limbaj este un model simbolic de comunicatie care se afla deja inclus intr-o limba de comunicatie generala declarata.
Cu GCL se construiesc si modele simbolice, asociate sau nu realitatii externe, inclusiv stiintele exacte.
In legatura cu GCL (limba de comunicatie generala), este socant modul total anormal de aparitie. Desigur, GCL se crede ca a aparut prin interactia spontana intre oamenii primitivi, deci ar fi aparut "natural". Nu este total clar daca si in ce conditii, o limba de comunicatie se poate amorsa de la zero in acest fel. Totusi, sa acceptam ca GCL ar fi aparut "natural".
Pentru orice dispozitiv de prelucrare a informatiei, asa cum este creierul, limbajul este construit ca o colectie de termeni fundamentali si relatii fundamentale ai modelului. Fiecare element/relatie trebuie asociat cu o componenta/functie a structurii de hardware. Asta spune ca structura de hardware ar trebui cunoscuta inainte de aparitia limbajului. Daca structura de hardware este cunoscuta, atunci este posibila aparitia unui limbaj elementar de comunicatie cu acel dispozitiv. Aceasta este calea normala atunci cind, de exemplu, un calculator, care nu are nici un fel de program asociat lui, urmeaza sa fie folosit.
Totusi, asa cum se crede, GCL a aparut intr-un mod total anormal: a aparut fara sa se cunoasca structura de hardware pe care GCL trebuie sa se bazeze. Consecinta acestui mod anormal de aparitie a GCL este faptul ca toate cuvintele fundamentale asociate direct cu functionarea creierului sunt fara definitie precisa.
Exemplu: realitate, adevar, constiinta, si altele. Aceste cuvinte ar trebui sa fie asociate cu diverse facilitati de hardware, cunoscute dinainte.
Teoria aceasta, fiind o teorie fundamentala despre functiile de hardware, genereaza astfel de definitii interne normale. Va fi data mai jos o colectie de astfel de cuvinte cu definitiile lor interne (normale).
1. a crede: exista' un model incomplet. Modelul ar putea sa devina armonic/logic daca s-ar introduce, in mod artificial, un alt element sau relatie. Dupa o astfel de modificare, modelul va deveni armonic/logic.
Acest model va genera noi adevaruri. Aceste adevaruri se bazeaza pe modelul modificat artificial. Din cauza asta, se foloseste cuvintul "cred" in fata oricarui adevar generat de modelul modificat artificial. Totodata, modificarea pe care se bazeaza noul model trebuie sa fie specificata.
2. a sti: exista un model bun (adica armonic si/sau logic) care este sustinut direct sau indirect de totalitatea modelelor unui creier. Termenul "a sti" se foloseste atunci cind intreaga structura de modele ale unui creier dat sustine un anumit adevar, nimic mai mult.
Se accentueaza ca de aici nu rezulta' ca acel adevar s-ar confirma in interactia cu realitatea externa. Acest cuvint inseamna doar ca intreaga structura de modele sustine un anumit adevar si nimic mai mult.
Asa cum se vede, verbul "a sti" nu este asociat direct cu realitatea externa (asa cum ne-ar place) ci cu propria structura de modele.
3. dupa cite stiu: exista un numar de modele care sustin un adevar dat, dar exista modele insuficient de bune care, deci, nu pot spune prea multe despre acel adevar.
4. corect, a fi corect: Acest termen are mai multe acceptiuni:
4a: exista' un model care face o predictie asociata realitatii externe. Aceasta predictie se compara cu IR (realitatea de intrare). Termenul se foloseste atunci cind diferenta dintre predictie si IR este considerata acceptabil de mica.
4b: exista o structura de modele armonice/logice care a facut deja un mare numar de predictii "corecte" conform definitiei 4a. Orice adevar generat in aceste conditii este "corect".
Este foarte important de observat ca termenul "corect" este asociat in mod direct numai cu modelul nu cu realitatea externa asa cum ne-ar place. Fara specificarea modelului, termenul este un nonsens.
Avem deci doua acceptiuni ale termenului "corect". Cele doua definitii ar putea fi unificate astfel: o structura de modele face o predictie care nu se confirma prin IR. Compararea intre predictie si IR se numeste "experienta". Daca experienta nu confirma predictia, creierul va face imediat un alt model. Acest model perfectionat prin experienta va face din nou predictii "corecte". Astfel ca, cu exceptia unei foarte scurte perioade tranzitorii necesare modificarii modelului, cele doua definitii ar spune cam acelasi lucru.
Aici vom spune ceva si despre cuvintul "gresit". Un model care face predictii gresite asupra evolutiei unei realitati externe date nu este, in mod normal, un model gresit construit (instabil). Evident ca pot sa existe si modele gresit construite dar asta se detecteaza si se corecteaza in mod dinamic la integrarea modelului in structura de modele.
Cuvintul "gresit" este asociat in general cu un model bine construit dar care nu este adecvat acelei realitati externe.
Exemplu: Mecanica lui Newton este "gresita" atunci cind se aplica la obiecte care se misca cu viteze apropiate de viteza luminii dar este corecta la viteze foarte mici.
5. a intelege: exista' un model incomplet si exista' o informatie venita din exteriorul acelui model (din realitatea externa sau de la alte modele). Noua informatie va face modelul mai bun. Atunci cind un model este perfectionat in acest fel, se foloseste cuvintul "a intelege".
6. a imagina: acesta este principalul cuvint asociat cu operatii cu modele imagine.
7. a gindi: acesta este principalul cuvint asociat cu operatii cu modele simbolice.
Totusi, intrucit in viata de zi cu zi, modelele imagine si modelele simbolice sunt folosite intretesut, acest cuvint este folosit si in combinatie cu operatii pe modele imagine. Cadrul general continua sa fie dat de modelele simbolice.
Observatie: in GCL nu se foloseste niciodata cuvintul "a gindi" in legatura cu comportamentul animalelor. In limba romana, pentru manifestari de inteligenta a animalelor, exista cuvintele "a fi siret", "a fi viclean" sau chiar "a fi istet". Aceste cuvinte se folosesc si in legatura cu anumite comportamente ale oamenilor. Ele pot fi deci asociate si cu o forma de "gindire" care se bazeaza pe modele imagine.
8. inteligenta: capacitatea de a construi si opera modele cu bataie lunga. Poate exista inteligenta bazata pe modele imagine si inteligenta bazata pe modele simbolice.
9. a reprezenta: exista un model complex asociat unei realitati externe complexe. Deoarece acel model complex este greu de operat, se construieste un model simplificat cu care se opereaza. Totusi, chiar daca folosim modelul de reprezentare, niciodata nu trebuie sa uitam ca el se bazeaza pe modelul complex care l-a generat.
10. emotia: este inteleasa ca o stare temporara in care, in fata unei realitati externe noi, nu exista' model cu bataie scurta adecvat. Se accentueaza ca emotia este asociata numai cu modelele cu bataie scurta! Intr-o astfel de situatie se activeaza automat PSM-ul. Activarea PSM-ului face sa dispara sau sa se atenueze constiinta. Totusi, ceea ce este caracteristic emotiei este ca PSM-ul nu considera acea situatie ca o situatie de pericol direct si iminent la adresa propriei persoane (nu activeaza nici un model de protectie). Starea dispare atunci cind PSM-ul a activat constructia unui model normal, care sa rezolve problema.
Emotiile pot sa nu apara, in fata unei realitati externe noi, daca s-a construit in avans un model activabil (WBAM). Evident ca un WBAM se poate construi numai daca situatia a fost prevazuta in avans.
Am aratat ca emotiile sunt asociate cu lipsa de modele cu bataie scurta, in fata unei situatii noi si nepericuloase. Cuvintul "angoasa" ar putea fi oarecum asociat cu lipsa unui model cu bataie lunga care sa fie asociat cu o sectiune neprecizata din realitatea externa. Lipsa modelului cu bataie lunga inseamna, in mod esential, ca un mare numar de modele cu bataie scurta nu pot fi corelate. Aceste multe modele cu bataie scurta neintegrate intr-un model cu bataie lunga ar putea explica o stare de instabilitate a unei parti neprecizate a structurii de modele a unui creier dat si aceasta stare ar putea fi asociata cu cuvintul "angoasa". Cam tot ce a fost spus mai sus ar putea fi asociat si cu cuvintul "anxietate". Aici se poate vedea clar efectul definirii, in dictionare, de cuvinte fara a cunoaste structura de hardware a creierului. MDT defineste precis o stare a creierului si apoi se cauta un cuvint, dintre cele existente, care s-ar putea asocia cu definitia generata prin analiza de hardware. In mod normal ar fi trebuit sa inventam cuvinte noi dar aceasta varianta am exclus-o, pe cit posibil, de la inceput.
Daca MDT va fi acceptata, toate cuvintele asociate direct sau indirect cu facilitatile de hardware ale creierului, vor trebui redefinite in baza teoriei.
11. a se enerva, a fi stresat: acestea sunt cuvinte care se folosesc in multe situatii in care exista o stare temporara (mai lunga sau mai scurta) de dezechilibru a structurii de modele ale unui creier dat. Aceste dezechilibre pot sa afecteze modelele cu bataie scurta (enervare) sau modelele cu bataie lunga (stres).
Vom descrie mai jos un numar de situatii concrete.
a. Poate fi starea in care se afla un model care este asociat unei realitati externe care evolueaza in secvente identice repetate la infinit. In aceasta situatie, predictia corespunde absolut exact cu realitatea de intrare (IR), un timp foarte lung.
In domeniul sonor, daca secventele sunt suficient de scurte si se repeta identic cu o viteza prea mare, nu va mai exista timp pentru deservirea altor modele. Se poate da ca exemplu "arma" folosita de sarpele cu clopotei. Si "picatura chinezeasca" se incadreaza tot aici.
Aici este important de observat cei doi parametrii: lungimea secventei si viteza de repetitie. Piesa muzicala numita Bolero a compozitorului M. Ravel este o secventa suficient de lunga pentru a nu produce enervare iar secventa, desi se repeta' identic din punctul de vedere al liniei melodice, are diferente in orchestratie. Totusi, si aici se poate observa placerea (oarecum inversul enervarii) pe care ne-o produce o rupere, catre final, a secventei care se repeta. Aceasta piesa poate fi folosita ca exercitiu pentru a vedea limita dintre enervare si placere la repetarea unei secvente sonore.