Sa vedem aceasta deficienta in domeniul artelor vizuale. Astfel, o suprafata plana, fara detalii, poate produce enervare din motivul aratat (predictia este permanent identica cu IR in orice punct al suprafetei). Asta poate sa explice dorinta de a avea detalii cit mai multe pe o suprafata plana, dar nu intr-o secventa aleatorie. O suprafata plana, cu detalii simple care se repeta, poate produce de asemenea enervare (ceva mai slaba) daca algoritmul este usor de ghicit. O solutie este de a avea mai multe grupe de detalii care se repeta si care sunt, fiecare in parte, suficient de complicate pentru ca ghicirea secventei sa fie dificila. Majoritatea absoluta a constructiilor si a decoratiunilor tuturor civilizatiilor de pina acum au tinut cont de aceste principii. Asta este asa deoarece civilizatia umana continua sa se bazeze pe modele imagine. Pe modele simbolice enervarea nu se mai produce in conditiile aratate. Civilizatia tarilor foarte avansate nu se mai bazeaza pe modele imagine si de aceea o suprafata plana, de exemplu, fara detalii, nu mai produce enervare.
Pe modele imagine putem sa intelegem particularitatile crucii crestine. In general, crucea ortodoxa este mai incarcata cu detalii decit crucea catolica deoarece religia crestin-ortodoxa pune mai mult accent pe modelele imagine in timp ce religia crestin-catolica pune mai mult accent pe modelele simbolice.
b. Dezechilibrul (enervarea) poate sa apara si cind realitatea externa este neschimbata un timp foarte indelungat. Si aici predictia este mereu identica cu IR dar mai apare o particularitate tehnologica foarte importanta care va fi descrisa aici. Se reaminteste ca predictia asupra evolutiei realitatii externe este o functie hardware automata, necontrolabila, repetata la infinit. Supozitia teoriei este ca un model se reactualizeaza cu o viteza care depinde de viteza de modificare a realitatii de intrare (IR). Cind IR se schimba foarte repede, modelul ZM activ se reactualizeaza foarte repede. Aici pare ca exista un mecanism de hardware care stabileste viteza de reactualizare in functie de viteza de schimbare a IR (input-reality).
Daca realitatea externa este neschimbata (IR mereu acelasi), acest mecanism de hardware este adus intr-o stare pe care nu stie sa o rezolve corespunzator. Asta inseamna ca, pe de o parte, el trebuie sa reactualizeze modelul ZM iar, pe de alta parte, el nu are motiv sa o faca. Astfel, starea in care poate ajunge creierul poate fi de dezechilibru (enervare). De multe ori, ca o reactie de aparare, ZM-ul activ va activa, temporar, alt model. Astfel, o solutie de aparare este de a face altceva. De exemplu ZM-ul va activa un alt ZM care nu are probleme, urmind ca reactivarea modelului MZ adecvat activitatii principale sa fie facuta atunci cind realitatea externa se va schimba.
Se da ca exemplu urmarirea, ca sofer, a semaforului la o intersectie. Atunci cind semaforul "nu se mai schimba" apare o stare de enervare. O solutie de aparare este inaintarea cu viteza foarte redusa sau pur si simplu de a urmari altceva, urmind ca ceilalti conducatori auto sa semnalizeze schimbarea semaforului.
In aceasi ordine de idei, se vede ca, datorita acelei particularitati tehnologice, timpul creierului se scurge cu viteza variabila. Secvente cu IR neschimbat pot sa apara ca fiind foarte lungi in timp ce secvente cu schimbari repetate a lui IR pot sa para foarte scurte (vezi si ETA despre timp).
c. Cuvintul "enervare" se foloseste si atunci cind un model activ este perturbat continuu in activitatea lui, de un factor din realitatea externa, care poate sa activeze sau nu PSM-ul. Si aceasta situatie poate, la extrem, sa destabilizeze creierul.
Se reaminteste ca, in fata unei realitati externe noi (care poate fi marcata de un zgomot puternic, de exemplu) creierul va comuta ZM-ul de la cel adecvat realitatii externe de dinainte de zgomot la cel adecvat deservirii situatiei cu zgomot. Comutarea de la un model la altul este deosebit de complexa (vezi teoria generala). Atunci cind creierul este fortat sa comute mereu modelele, asta produce nu numai un consum foarte mare de energie, dar si greseli in actiunea de deconectare/reconectare.
De exemplu, la dezactivarea unui model trebuie sa retinem informatia care va fi folosita la reactivarea lui. Daca aceasta informatie se pierde sau, intre timp, realitatea externa se modifica semnificativ, ZM-ul activ trebuie sa refaca sau sa gaseasca conditiile initiale inainte de a reactiva modelul.
Prin repetarea acestei proceduri, creierul poate intra intr-o stare de dezechilibru care se poate manifesta prin enervare (si nu numai). Enervarea este mult mai intensa daca modelul perturbat este model simbolic deoarece reactivarea unui model simbolic se face printr-o foarte complexa secventa de gasire a conditiilor de restart.
d. Cuvintul se mai foloseste si pentru a indica starea unui creier care este depasit de o avalansa de informatii. Incapacitatea de a urmari fluxul de informatii poate destabiliza structura de modele si deci poate crea "enervare".
12. a iubi: exista' ceva (o persoana, un animal, un obiect, o idee…) care este introdus in structura de protectie a unei persoane (PSM, Protection and Surviving Model), evident, sub forma de model. Acel "ceva" este tratat de acea persoana ca o componenta a ei (asa cum sunt tratate miinile, picioarele, ochii etc.). Relatia dintre acea persoana si acel "ceva" este o relatie de iubire.
Cea mai puternica relatie de iubire exista' intre o mama si copiii ei. Aici se foloseste conventia ca primul termen indica persoana care iubeste iar al doilea termen indica cine se afla in PSM-ul sau. Relatii mai slabe apar intre copii si parinti si intre tati si copii. Toate acestea se bazeaza pe PSM.
Exista mame care-si omoara copilul nou nascut. Acest lucru se poate intimpla daca, la acea mama, copilul nu a fost inclus automat in PSM (probleme tehnologice). Teoria considera asta ca o deficienta de hardware, necorectabila.
Exista' si relatii "de tip iubire" intre alte persoane (sot-sotie de exemplu) dar care, mai ales in zilele noastre, nu se mai bazeaza pe PSM. Aceste relatii apar atunci cind acel "ceva" este inclus in foarte multe modele astfel ca disparitia acelui element ar produce modificari masive in structura de modele. Incapacitatea de a modifica structura de modele in eventualitatea ca acel element ar dispare, poate produce relatii "de tip iubire". Se accentueaza ca, asa cum apare din definitie, relatia de iubire este unidirectionala. Daca A iubeste pe B, de aici nu rezulta in nici un fel ca si B l-ar iubi pe A.
Exemplu: consecintele negative ale iubirii Daca persoana A iubeste persoana B (in PSM-ul lui A sau intr-un model foarte important se afla modelul lui B) si daca B dispare din viata lui A, atunci A se poate destabiliza din cauza incapacitatii de a corecta intreaga structura de modele in care se afla' si B. Aceasta stare se poate rezolva printr-un model de ecranare, printr-un nou "B" sau prin sinucidere.
Cu modificari minime, tot ce este scris mai sus se aplica' si la animale, deoarece acest tip de relatii se bazeaza pe modele imagine.
13: Fericirea, a fi fericit: Teoria considera' ca exista doua functii fundamentale ale creierului: de a construi modele adecvate realitatii externe si de a actiona asupra realitatii externe in baza unor modele de actiune.
Situatia de "fericire" permanenta este asociata cu starea unui creier care construieste modele de actiune in acord cu modelele realitatii externe. Cu alte cuvinte, de ati propune sa faci numai ceea ce este realizabil. In acest fel, orice model de actiune va duce la succes. Oamenii fericiti contribuie la stabilitatea lumii dar nu si la avansul ei.
Fericirea la dizarmonici inseamna starea data de atingerea unui obiectiv. Acest tip de fericire este mult mai intensa decit la persoanele cu fericire permanenta. Se reaminteste (vezi E.T.A despre dizarmonici) ca dizarmonicii sunt persoane care- si propun obiective greu sau imposibil de realizat. Atunci cind unele obiective sunt totusi atinse, apare starea de fericire foarte intensa care dureaza pina la gasirea altui obiectiv.
14: Intuitia: Acest cuvint poate pune probleme in legatura cu definitia lui externa (cea din dictionare). Bazat pe MDT, intuitia este asociata cu modelele imagine si cu facilitatea creierului de a opera modele in mod automat (asociate sau nu cu realitatea externa locala). O alta caracteristica fundamentala asociata cu cuvintul "intuitie" este faptul ca ea se manifesta intr-un cadru simbolic.
In mod esential, intuitia inseamna obtinerea de adevaruri imagine intr-un mediu simbolic, in baza faptului ca anumite modele imagine pot sa genereze anumite adevaruri prin activare automata.
Intuitia este, in acest fel, inrudita cu "perceptiile extrasenzoriale" (vezi teoria generala) cu diferenta ca asa zisele "perceptii extrasenzoriale" provin din modele ilegale pe cind intuitia provine din modele imagine normale asociate unor modele simbolice normale.
15. Constiinta Constiinta inseamna capacitatea de a construi si opera un model in care propria persoana apare ca element.
Conform cu MDT, rezulta ca avem doua feluri de constiinte: constiinta imagine si constiinta simbolica. De departe, cea mai raspindita este constiinta imagine care apare, in forme mai simple, si la unele animale.
Exista constiinta de nivel 1, cind propria persoana apare implicit ca element al modelului si constiinta de nivel 2 cind propria persoana apare in mod explicit ca element al modelului.
Atunci cind modelul contine si alte persoane si atunci cind propria persoana este tratata de model in acelasi fel in care sunt tratate celelalte persoane ("vedem" propria persoana din exterior, reusim sa ne transpunem si in "pielea' altcuiva etc), atunci avem constiinta de nivel 3. Folosind un limbaj mai putin conventional, suntem pe nivelul 3 de constiinta atunci cind suntem in stare sa gindim si cu "capul altora". Din cauza dificultatii de a ajunge pe nivelul 3 pe model imagine, nivelul 3 se intilneste de obicei pe model simbolic.
Nu orice persoana poate sa ajunga pe nivelul 2 de constiinta iar cei care ajung pe nivelul 3 sunt si mai putini. Cei care in mod semnificativ stau pe nivelul 3 de constiinta formeaza elita unui grup.
Din teoria generala se stie ca in PSM se afla si un model al propriei fiinte, atit la animale cit si la oameni. Vom numi constiinta imagine de nivel zero, capacitatea de a opera si chiar construi acest model imagine. Constiinta de nivel zero este o facilitate pe care o are orice fiinta.
16: Elita Elita efectiva a unei tari este constituita din acei oameni care se afla in mod constant pe nivelul 3 de constiinta. Elita oficiala poate fi oricit de diferita de elita efectiva. Asta inseamna ca, intr-o tara aproape lipsita de elite, asa cum este Romania, pozitiile elitei sunt ocupate in mare masura de oameni obisnuiti in timp ce elita efectiva este formata din necunoscuti sau anonimi in pozitii neimportante.
Cu cit tara este mai avansata cu atit diferenta dintre elita efectiva si elita oficiala este mai mica. Cu alte cuvinte, avansul unei tari depinde in mod esential de puterea acordata elitei efective.
Printre multele simptome ale lipsei elitei in tara noastra se afla si derizoriul in care se afla termeni cum ar fi "academician" sau "savant". Recapatarea increderii populatiei in academicieni si savanti va fi un proces extrem de lung, poate chiar de mai multe generatii, chiar daca, incepind de azi, academicienii si savantii ar fi cei aflati deja de multa vreme pe nivelul 3 de constiinta.
E.T.A. 5: Modelul "NUL"
O supozitie fundamentala a teoriei este ca in fiecare moment, unul sau mai multe modele ZM vor fi active, intr-un mod automat, pentru a intelege realitatea data de modelele primare M.
Sa presupunem ca un model M nu mai transmite nici o informatie, asa cum se intimpla', de exemplu, daca avem ochii acoperiti.
In aceasta situatie, modelul care se construieste trebuie sa fie modelul "NUL" care nu are nici un element. Ceea ce se constata experimental este ca modelul ZM local contine o imagine sub forma unor pete putin diferite de fond sau sub forma unor puncte mobile. O imagine mai mult sau mai putin stabila ar insemna o problema de hardware.
In situatii reale, se pot obtine, de exemplu, puncte cu pozitie instabila. Asta inseamna ca punctele, care sunt elemente care rezulta dintr-o activare a functiei, nu se reconfirma, ca pozitie, la o activare ulterioara a functiei. De aici rezulta ca aceste puncte sunt produse de o informatie de tip zgomot. De asemenea, rezulta ca functia de constructie de modele functioneaza bine (nu creaza imagini stabile false).
Aplicatie practica: starea unui creier Incercati urmatorul experiment. In primele secunde dupa ce va treziti dimineata, cu ochii inchisi, priviti o suprafata slab luminoasa uniforma. Daca nu vedeti nici o structura sau vedeti o retea extrem de fina de puncte uniform distribuite, atunci creierul Dv. se afla intr-o stare buna. Daca vedeti o structura grosiera mai mult sau mai putin stabila atunci nu va aflati intr-o stare buna. Este de asemenea important sa urmariti viteza cu care o structura grosiera ajunge la o structura cu puncte foarte fine care, pina la urma, vor dispare si ele intr-un fond uniform, normal. Evident, acesta este un autotest. Nu poate fi verificat de catre altii.
Concluzie: Daca realitatea externa este constituita din informatia "zero", creierul ar trebui sa construiasca modelul "NUL". Ceea ce este construit in fapt este un model care poate indica starea functiei de constructie de modele si a traductoarelor care culeg informatii din realitatea externa.
E.T.A. 6. Timpul
Problema este tratata numai in cazul oamenilor. Totusi, aceasta fiind o problema asociata exclusiv cu modelele imagine, se poate presupune ca si in cazul animalelor exista mecanisme similare cu ale oamenilor dar cu performante mult mai slabe. Creierul functioneaza din principiu, fara referinta de timp. Aceasta este o deficienta fundamentala. Aceasta situatie este determinata atit de principiul de functionare (modelare/simulare continua) cit si de cerintele de functionare economica ale creierului.
Intr-adevar, din teoria generala se stie ca functia de baza a creierului este de a construi modele si de a compara predictiile cu realitatea externa. Scopul este de a actualiza mereu modelul in fata unei realitati externe in schimbare.
Problema este: cit de des se face aceasta actualizare? Aceasta este o problema asociata cu implementarea tehnologica a creierului. Se poate specula ca, din motive de folosire eficienta a energiei, aceasta actualizare se face la intervale variabile, in functie de viteza de schimbare a IR (input reality). In acest fel se pierde total notiunea de timp ("timpul" trece cu viteza variabila, functie de evolutia realitatii externe din fata ochilor). Asta se si constata experimental.
Totusi, fara notiunea de timp, creierul nu poate obtine decit performante extrem de modeste (multe modele cu bataie lunga nu ar mai fi eficiente).
Vom vedea mai jos citeva metode de compensare a acestei deficiente fundamentale. Modelele Poveste (S-M) au o proprietate fundamentala si anume, fiecare element E(n) este legat numai cu doua elemente, unul care a aparut inaintea lui E(n), deci este E(n-1) si un alt element care a aparut dupa ce a aparut elementul E(n) si care este deci E(n+1), unde n poate avea orice valoare. In acest fel, exista posibilitatea de a cunoaste ordinea in care s-au intimplat diferite lucruri, fara a marca in mod explicit, pozitia lor in timp. Nu exista nici o metoda interna de a sti intervalul de timp dintre aparitia elementului E(n) si E(n+1). Aceasta metoda este utila doar "off line" adica la procesarea unor informatii care au aparut prea repede pentru a fi procesate pe loc, cu modele normale.
Deficienta acestei metode consta in faptul ca, in situatii reale, modelele poveste S-M (care contin lanturi lungi de elemente) se pot fragmenta iar odata fragmentate, intre ele nu mai exista nici o corelatie temporala. Aceasta este o problema tehnologica. Fragmentarea se poate detecta atunci cind o persoana povesteste desfasurarea unei actiuni complexe la care a asistat. In cursul acestei povestiri pot aparea destul de frecvent inversari ale ordinii unor secvente. In paranteza fie spus, cind apare aceasta fragmentare, exista tendinta de a reface secventa din fragmente pe baza de logica. In foarte multe cazuri refacerea pe baza de logica este gresita dar poate da o puternica impresie de corectitudine.
Continuam cu analiza timpului. Pe timp foarte scurt, exista posibilitatea de a crea modele de ritm. Acestea se bazeaza pe capacitatea de predictie de aparitie a ceva, in baza a ceea ce deja s-a intimplat.
Daca producem doua sunete la un anumit interval de timp, creierul va incerca sa ghiceasca momentul cind va aparea al treilea sunet. Se speculeaza ca va incerca sa ghiceasca algoritmul de generare. Daca exista' o combinatie complexa de sunete care se repeta, va exista tendinta de a prezice aparitia secventei in viitor prin constructia unui algoritm de generare.
Acest proces automat nu are referinte absolute de timp dar, luind in consideratie imensa capacitate de a opera cu modele imagine, precizia relativa poate fi foarte buna, asa cum ne conving foarte usor muzicienii, de exemplu.
Capacitatea de a crea modele de ritm pare a fi legata de o capacitate speciala, asociata modelelor imagine, dar care s-a dezvoltat foarte mult in cazul oamenilor. Acest subiect mai are nevoie de multa munca pentru a fi inteles.
Este vorba de faptul ca se pare ca exista' o facilitate functionala de hardware, asociata modelelor imagine, prin care sa fie construiti algoritmi de generare a unei secvente imagine (de exemplu, de tip sonor) in care exista corelatii interne.
Aceasta facilitate de hardware poate fi asociata capacitatii de constructie si operare de modele simbolice sau poate fi o facilitate asociata constructiei si operarii de modele imagine. In orice caz, aceasta facilitate nu pare sa existe in cazul animalelor sau sa existe intr-o forma foarte rudimentara. Reactia animalelor la muzica poate fi asociata sau cu enervarea sau cu o tendinta de imitatie. Am putea lua in considerare un mecanism de generare a unei secvente sonore la animale doar daca, din proprie initiativa si in izolare, ar avea tendinta de a scoate sunete asociabile cu o secventa muzicala.
MDT considera ca, in cazul creierului uman, exista' o facilitate de hardware de constructie si operare de modele simbolice si ca aceasta facilitate este putin probabil sa fi fost un efect al evolutiei de tip Darwin. In acest cadru, facilitatea de a genera automat algoritmi asociati unei secvente imagine (cazul muzicii, de exemplu), ar putea de asemenea sa fi fost adaugata de proiectantul creierului uman, cu scopul imbunatatirii performantelor creierului in fata deficientei de proiectare asociata cu parametrul "timp".
Mai sus am speculat ca memorarea secventei de sunete se face pe baza ghicirii/memorarii algoritmului de generare. Asta ar putea fi explicatia faptului ca muzicienii au nevoie de referinte de inaltime a sunetului sau chiar de citeva note muzicale pentru a putea reproduce o secventa muzicala. Deci, muzicienii au algoritmul dar au nevoie de calibrarea modelului de tip S-M cu un sunet cu inaltimea corecta, data de o referinta externa.
Un alt mod de rezolvare a problemei timpului este bazat pe constructia de modele- pattern ale realitatii externe. De exemplu, un model de trezire sa fie activat atunci cind un anumit model-pattern este intilnit atit in starea de veghe cit si in cea de somn. Un model-pattern poate fi dat, de exemplu, de totalitatea starilor tuturor sistemelor corpului (sistemul digestiv, endocrin etc.), de sunetele, de combinatiile de sunete sau de corelatii de sunete din mediul inconjurator sau de orice alte informatii externe.
Problema timpului este o problema foarte mare si ea este generata de principiul de functionare al creierului. Ea nu are nici o solutie completa. Creierul va folosi orice fel de informatie aditionala externa pentru a-si pastra orientarea in timp: miscarea soarelui pe cer, succesiunea anotimpurilor, ceasul (numai la om), etc.
E.T.A. 7: MUZICA
Muzica este un model imagine cu bataie lunga. Muzica propriuzisa se intilneste numai la oameni. Atunci cind un nou nascut creste, la inceput apare vorbirea (model simbolic) si apoi apar calitatile asociate muzicii. Intrucit muzica apare dupa ce creierul are facilitati de a construi si opera modele simbolice, este rezonabil sa presupunem ca modelele simbolice sustin dezvoltarea muzicii. Aceasta idee este sustinuta si de observatia ca muzica europenilor (cei mai avansati in constructia de modele simbolice) este superioara oricarei alte muzici, din punctul de vedere al complexitatii.
Daca de dau citeva sunete, creierul va face automat un Model-poveste (S-M Story- Model) si va incerca sa prezica aparitia sunetelor viitoare. Uneori predictia se adevereste alteori nu. Daca predictia se adevereste prea des, impresia poate fi descrisa cu cuvinte cum ar fi "plictiseala", "monotonie", "enervare" etc. Atunci cind predictia nu se adevereste, exista posibilitatea de a fi o foarte mare diferenta intre predictie si IR (atunci sunetele nu sunt percepute ca fiind corelate) sau sa fie o diferenta "acceptabila" (sunetele sunt considerate corelate dupa modificarea usoara a algoritmului de generare a acelei secvente).
Corelatia este asociata cu capacitatea de a genera o secventa pe baza unui algoritm. O secventa de sunete poate fi memorata si fara algoritm dar atunci acea colectie de sunete nu mai este considerata ca fiind muzica pentru ca sunetele nu mai sunt corelate.
Daca diferenta intre predictie si IR este "acceptabila" (algoritmul de generare poate fi modificat pentru a include si noile date), este posibil ca elementul cel nou sa fie adaugat la S-M si se incearca o noua predictie. Fenomenul se repeta de oricit de multe ori.
Aceasta activitate automata poate sa produca o stare pozitiva asupra creierului, care se poate numi "placere" (predictiile se adeveresc, in mod constant, cu o probabilitate ridicata iar cele care nu se adeveresc sunt, printr-o modificare acceptabila de algoritm intern, acceptate si ele). Ea se poate incadra, in general, in ceea ce numim in mod curent ca fiind "muzica".
Uneori muzica este atit de accesibila incit putem avea impresia ca de fapt ea a fost "descoperita" (nu compusa). Pentru cunoscatori, Mozart da impresia ca a "descoperit" muzica in unele lucrari muzicale (Sonata Facile, pentru pian, de exemplu). Tot de aici rezulta' ca o muzica perfecta poate fi plictisitoare. Tot la Mozart se pot intilni secvente care, la o ascultare superficiala, pot sa produca o stare de plictiseala, desi ele pot fi secvente dintre cele mai frumoase din intreaga istorie a muzicii.
Sa rezumam pina aici: o secventa de sunete poate fi asociata cu temenul "muzica" daca sunetele acelei secvente sunt percepute ca fiind corelate. Corelatia poate fi implicita (asa cum se intimpla in muzica clasica) sau poate fi explicita (ritm de tobe, de exemplu) asa cum apare in asa numita "muzica de consum".
Dezvoltarea muzicii a adus noutati legate de ritmuri (implicite sau explicite) mult mai complexe, la ruperi de ritm, la introducerea de noi limite de "acceptabilitate a predictiei", tot mai mari (inclusiv "disonante") ca urmare a evolutie.
Daca acceptam ipoteza unei facilitati functionale asociata modelelor imagine (facilitate de hardware) de a construi algoritmi de generare a unor informatii corelate, atunci am putea incerca sa vedem daca aceasta facilitate a evoluat in timp sau nu.
Astfel, desi ca efect al evolutiei creierului, capacitatea de operare cu modele imagine scade in mod relativ, dezvoltarea capacitatii de operare cu modele simbolice a generat noi abilitati de operare cu modele imagine, necunoscute inainte. De aici rezulta ca muzica evolueaza in baza a doua tendinte oarecum contrare. Pe de o parte scade capacitatea de a construi si opera modele imagine ca efect al cresterii capacitatii de operare cu modele simbolice si pe de alta parte, modelele simbolice sustin modelele imagine si in domeniul muzicii. Ar rezulta ca exita o capacitate relativ constanta de a face muzica: "suma" cam ramine constanta, lucru constatat experimental. Totusi este foarte important sa observam ca in timpul lui Mozart se construiau structuri muzicale extrem de complexe (mai multe linii melodice simultane care nu sunt usor de urmarit) in timp ce, inca incepind cu Beethoven, publicul nu a mai fost in stare sa urmareasca mai multe linii melodice si deci muzica a trebuit sa evolueze, "la cererea publicului" pe baza unei singure linii melodice in fiecare moment de timp.
Modelele simbolice, care s-au dezvoltat in principal in Europa, au facut ca muzica sa evolueze la nivele de complexitate foarte inalte. Muzica polifonica europeana este rezultatul "mariajului" intre modelele imagine si modelele simbolice in muzica.
Alte civilizatii, care nu au avut o dezvoltare extensiva bazata pe modele simbolice, au creat, in multe milenii de evolutie, doar o muzica simpla, plafonata in dezvoltarea ei.
Sa vedem in continuare elemente ale evolutiei muzicii in Europa. Pe masura ce modelele simbolice au luat avint, muzica a profitat de ele. In timpul lui J.S. Bach au aparut "retete" simbolice (contrapunctul) de a compune muzica. Muzica are ritm implicit (nu are absoluta nevoie de tobe). Maximul s-a obtinut cam in perioada lui W.A. Mozart. In acea perioada muzica avea mai multe linii melodice simultane care, pe cit posibil, trebuiau urmarite de cei care puteau. Acesta a fost maximul atins de oameni in domeniul muzicii.
Exemplu: Una dintre cele mai complexe lucrari muzicale a tuturor timpurilor (nu si cea mai apreciata din punct de vedere artistic) este Marea Messa, KV427 a lui Mozart. In Marea Messa a lui Mozart exista unele secvente cu mai multe planuri melodice simultane care ar trebui sa fie urmarite in paralel (cei care au aceste abilitati) si, deloc de neglijat, daca si din punct de vedere tehnic, inregistrarea este corespunzatoare. Aceasta lucrare muzicala este una din culmile constructiei de modele imagine foarte complexe in planul muzicii.
Rembrandt (aprox. 1640 in pictura) si Mozart (aprox. 1800 in muzica) au marcat momentele de maxim in dezvoltarea modelelor imagine.
In muzica, deci, capacitatea de a construi si opera modele imagine a inceput sa scada (din cauza ascensiunii modelelor simbolice) cam dupa 1800. La inceput muzica a devenit mai simpla, cu o singura linie melodica (L.v.Beethoven, contemporan cu Mozart). Romantismul in muzica a exploatat la maxim noile facilitati in domeniul modelelor imagine oferite de modelele simbolice (inclusiv in plan tehnic prin instrumente muzicale mai bune). Totusi, asa cum rezulta din teorie, romantismul a fost o forma de fundamentalism produsa de pierderea de catre majoritatea oamenilor a capacitatii tehnice de a opera modele imagine extrem de complexe.
Aceasta tendinta a continuat cu largirea limitelor de acceptabilitate a predictiilor datorita cresterii capacitatii de constructie si operare a modelelor simbolice. Se da ca exemplu muzica lui Igor Stravinsky. Cind muzica lui a aparut, a fost respinsa din cauza depasirii limitelor de acceptabilitate. Dupa un timp insa, a fost acceptata ca rezultat a maririi de catre majoritatea muzicienilor a limitelor de acceptabilitate.
Desi muzica "clasica" continua sa evolueze in aceasta directie, in zilele noastre prin muzica "clasica" se intelege o muzica complexa fara ritm explicit. Ritmul explicit este caracteristic muzicii de larg consum.
Odata cu cresterea capacitatii de a construi si opera modele simbolice, capacitatea de a opera modele imagine a scazut mult. Muzica evolueaza (involueaza?) spre ritm care acompaniaza un text (model simbolic). Muzica Rap si Hip-Hop din zilele noastre este exact asta. Totusi, ca o "compensare", muzica de azi poate contine secvente extrem de complexe care ar fi fost percepute ca disonante de oamenii anului 1800, de exemplu. Asa cum am aratat, asta se intimpla asa deoarece cresterea capacitatii de a opera modele simbolice a facut posibila gasirea unor algoritmi de generare pentru secvente de sunete mult mai complecsi decit cei acceptati de oamenii anului 1800, de exemplu.
Teoria spune ca muzica, desi va continua sa fie in mod esential un model imagine, va continua sa evolueze catre modele simbolice dar avind ceva (algoritmul care trebuie ghicit sau ritmul ca la muzica de consum) ca principal argument ca avem de-a face cu sunete corelate, deci muzica. Este greu de crezut ca muzica ar putea sa dispara, deoarece creierul continua sa se bazeze pe modele imagine.
Capacitatea din ce in ce mai redusa (in valoare relativa !) de a opera modele imagine, va face ca muzica sa-si scada nivelul de complexitate. Pe de alta parte, modelele simbolice continua sa sprijine si modelele imagine deci va exista o crestere a complexitatii. Muzica va evolua in functie de aceste doua tendinte oarecum antagonice. Totusi, ceea ce se observa experimental este reducerea drastica a capacitatii de a percepe si reproduce muzica la copiii din zilele noastre (in jurul anului 1800 existau destui copii chiar de 4 ani care stapineau instrumente muzicale complexe ca vioara sau pianul). Predictia este ca noile generatii din tarile "simbolice" (inclusiv Romania) vor avea o capacitate tot mai redusa de a percepe muzica.
In zilele noastre apare o noua forma de fundamentalism (Vezi E.T.A pe aceasta tema). Este vorba de respingerea modelelor simbolice!
Muzica este afectata de aceasta forma de fundamentalism prin reintoarcerea la armonie. Totusi, reintoarecerea la armonie nu mai este posibila decit partial din cauza reducerii capacitatii de hardware de a genera secvente imagine. In fapt, exista o oscilatie intre muzica rudimentara bazata pe ritm explicit (cum ar fi muzica Rap sau Hip-Hop) si muzica polifonica complexa (Mozart inca se asculta). Aceasta trebuie inteles insa in felul urmator: dispersia intre capacitatile oamenilor de a lucra cu modele simbolice si cu modele imagine a crescut foarte mult. Aceasta dispersie face ca lumea muzicala sa fie asa diversa.
Perceptia muzicii a ramas neschimbata. Chiar si la muzica Rap sau Hip-Hop care au doar text (rudimentar) pe un ritm rudimentar, creierul va incerca automat sa prezica ce va urma si sa-i faca placere cind diferenta intre predictie si realitatea externa este "acceptabila".
Concluzie: Muzica este definita ca un model imagine de tip S-M, format din sunete percepute ca fiind corelate si unde probabilitatea de a prezice in mod acceptabil ce va urma este in general mare. Receptivitatea muzicii este asociata cu ce este si ce nu este "acceptabil", atunci cind facem comparatia intre predictie si realitatea externa. Cuvintul "acceptabil" este asociat direct cu capacitatea de a construi/reconstrui un algoritm de generare a unei secvente de sunete.
Vom spune aici citeva cuvinte legate de arte in general. Toate artele "clasice", conform teoriei, sunt in declin puternic. Muzica s-a atasat la timp de modelele simbolice si in acest fel s-a "salvat". Totusi, pictura si sculptura nu au putut fi sustinute prea mult de modelele simbolice (exceptind partea tehnica) asa ca sunt in declin accentuat. Poezia este de fapt disparuta deja. Mai exista doar forme rudimentare de poezie asociate muzicii. Teatrul, care se bazeaza atit pe modele imagine cit si pe modele simbolice, inca mai are resurse. Totusi, in teatru, temele "eterne" sunt de mult depasite de evolutia creierului in domeniul modelelor simbolice.
Cinematograful va fi tratat separat.
E.T.A. 8: Cinematograful
Construim un model simbolic local asociat subiectului cu urmatoarele supozitii: - gindirea bazata pe modele simbolice continua sa fie in ascensiune. Ea genereaza avansul stiintific si tehnologic. - majoritatea populatiei nu mai poate urma aceasta linie a modelelor simbolice (reactie fundamentalista). - reactia fundamentalista inseamna reintoarcerea la modele imagine - reintoarcerea la modele imagine nu mai este posibila decit partial, din cauza reducerii capacitatii tehnice a oamenilor de a mai opera modele imagine.
Reactia fundamentalista de reintoarcere la modelele imagine este deci perturbata puternic de pierderea abilitatilor in domeniul modelelor imagine. Motivul este ca evolutia creierului spre modele simbolice se face in detrimentul modelelor imagine. Aici facem supozitia ca, in conditiile in care volumul creierului nu s-a schimbat dramatic, cel putin in ultimii 2300 de ani (de la Euclid), cresterea capacitatii de operare cu modele simbolice ar trebui sa duca in mod natural la scaderea capacitatii de a opera modele imagine.
Aceasta supozitie explica de ce reactia fundamentalista de reintoarcere spre modele imagine nu a produs reintoarcerea la pictura si sculptura. Atit pictura cit si sculptura presupun ghicirea modelului imagine din capul artistului sau cel putin constructia unui model propriu in interactie cu modelul imagine creat de artist. Perceperea se bazeaza deci pe constructia de modele imagine pure. Aceasta facilitate a fost prima afectata de evolutia creierului. Creierul a eliminat modelele imagine pure si le-a inlocuit cu modele concept (modele simplificate). In plus, cresterea capacitatii generale de constructie de modele simbolice a facut ca reintoarcerea spre modele imagine sa nu mai poata fi facuta in mod absolut. Asta inseamna ca desi oamenii se reintorc spre modele imagine, ele sunt permanent legate si controlate de modelele simbolice.
Cinematograful este unul dintre raspunsurile adecvate acestei situatii. Astfel, avem desenele animate care sunt modele imagine concept. Ele sunt puternic atasate de modelele simbolice. Apar tot mai des filme de tip "desen animat" pentru oamenii maturi, construite cu ajutorul calculatorului. Oamenii maturi trec cu vederea faptul ca, in mod esential, filmul este desen animat. Sunt chiar desene animate care par mai degraba modele simbolice (partea de tip text) prezentate intr-un mediu de tip model imagine.
Filmele de succes din zilele noastre (este greu de trasat o linie intre filmele de arta si cele care tintesc succesul comercial) sunt modele imagine care incearca sa dezvolte unele modele imagine incipiente din mintea oamenilor. Se reaminteste faptul ca oamenii au tendinta de a expanda in exterior propria structura de modele. Atunci cind modelele nu pot fi expandate in realitatea externa, atunci exista' tendinta, speculata de cinematografie, de a expanda aceste modele intr-o realitate virtuala (in filme, de exemplu).
In functie de profilul de modele imagine ale diverselor zone culturale, se fac filme care sa speculeze faptul ca unele modele imagine din mintea spectatorilor nu sunt dezvoltate suficient si deci filmul va face aceasta dezvoltare.
Din acest punct de vedere, filmele pot fi extrem de periculoase. Pe de o parte ele fac aceste dezvoltari bazate pe ceea ce oamenii ar dori sa se intimple si pe de alta parte, ele accentueaza tendintele fundamentaliste ale diverselor grupuri sociale.
Totusi, data fiind atasarea acestor filme la modelele simbolice, ele pot fi folosite si in scop "pozitiv" adica de a cultiva modelele simbolice si de combatere a reactiilor fundamentaliste. Aceste ultime facilitati sunt inca departe de a fi folosite in retetele de succes.
Un pericol imens produs de filmele "artistice" este blocarea capacitatii oamenilor de a gindi independent (tendinta catre schizofrenie indusa XS1B). Astfel, fiecare scenariu de film este un model simbolic (deci logic) si acest model simbolic este model cu bataie lunga (fiecare element este deja dezvoltat ca model simbolic). In acest fel, filmul in ansamblul lui este logic. Acel model simbolic cu bataie lunga se translateaza in model imagine. Daca translatarea este corecta, modelul imagine va fi si armonic. In acest fel, un film de "arta" este un model armonic si logic. Problema fundamentala este ca un model armonic si logic nu este, numai datorita acestor calitati, corect in relatia cu realitatea externa.
Pornind de la acest lucru, avem filme care incearca sa reconstituie o realitate externa de mult disparuta sau o "realitate externa" care nu va exista niciodata sau orice altceva intre aceste doua limite extrem de largi. Singura conditie ceruta este ca modelul sa fie armonic si logic. Din interiorul modelului nu putem sa ne dam seama de gradul lui de cuplaj cu realitatea externa. Acesta este deci pericolul. Gindirea independenta va fi blocata de cantitatea mare de informatii care este structurata armonic si logic. Filmele artistice actuale contribuie masiv la agravarea nivelului de schizofrenie indusa de tip XS1B, fara a exista si avantaje notabile de pe urma lor.
E.T.A. 9: Fundamentalismele lumii in care traim.
Principalul fundamentalism este reintoarcerea la modelele imagine si deci, refuzul modelelor simbolice. Modelele simbolice se bazeaza pe functii extrem de complexe care nu sunt usor de mentinut in stare de functionare. La un creier "clasic", consumul de energie este mult mai mare la modelele simbolice decit la modelele imagine. Totusi, tot mai multi oameni din tarile foarte dezvoltate, lucreaza mai usor cu modelele simbolice decit cu modelele imagine.
Exemplu: A existat o perioada in evolutia creierului cind se construiau modele imagine extrem de complexe, translatate intr-o forma simbolica. Era epoca marilor romane (Balzac, Molierre, Dostoievski, etc.). Cunoasterea marilor creatii ale culturii universale era un semn de superioritate in plan cultural. In zilele noastre aceste carti nu mai sunt citite. Motivul principal este evolutia spre modele simbolice. Efortul creierului de a intelege si integra folosirea telecomenzilor, a telefonului celular sau a editoarelor de text ale calculatoarelor este perfect comparabil, ca efort intelectual, cu intelegerea operelor beletristice din cultura universala.
Exista exagerat de multi oamenii care au mari dificultati de a opera cu modele simbolice. Exista o fractie a populatiei care refuza modelele simbolice. Aceasta fractie pare ca este in crestere.
Exemplu: microprocesoarele (partea centrala a unui calculator) au fost inventate in SUA. A existat apoi in toata lumea o tendinta de a produce astfel de microprocesoare, folosind proiecte proprii sau reproducind microprocesoarele deja aflate in productie. Primul microprocesor s-a numit "8080" iar urmatorul "80286". Aceste microprocesoare au fost reproduse in Europa, in Rusia (fosta URSS) si in Japonia. A urmat "80386" care a fost reprodus extrem de greu iar incepind cu "80486" nimeni nu a mai incercat sa le reproduca astfel ca acum exista numai doua familii principale de microprocesoare ambele proiectate in SUA. Asta este interpretat in baza MDT ca o ruptura intre cei mai avansati in domeniul modelelor simbolice si cei usor mai putin avansati. Reactia normala a celor mai putin avansati (Europa, Rusia, Japonia) este de a face eforturi pentru a pastra contactul cu cei mai avansati dar si aici exista pericolul de ruptura.
Reactiile fundamentaliste ale indivizilor, popoarelor sau chiar a unor zone culturale prezinta un pericol mare pentru civilizatia umana. Daca fractia fundamentalistilor va creste prea mult atunci, la limita, se vor intimpla doua lucruri:
1. Lumea se va rupe in popoare/regiuni culturale care pot mentine ritmul de asimilare si dezvoltare a modelelor simbolice si popoare/regiuni culturale care se vor refugia in modele imagine. 2. In interiorul unui popor/regiune culturala va aparea acelasi tip de sciziune.
Evolutia, dusa la extrem, de la punctul 1 poate genera terorismul iar evolutia de la punctul 2 genereaza deja miscari de refugiu de tip religios, antiglobalizare, ecologiste etc.
E.T.A. 10: Terorismul
Avansul societatii face ca unele popoare sa nu mai fie in stare sa evolueze pe baza modelelor simbolice. Aceste popoare vor vedea ca lumea, in asamblul ei, merge intr-o directie pe care ei nu o mai inteleg. Solutia pentru ei este de a se atasa la un model invariant sau universal acceptat cum ar fi o religie sau o miscare de conservare a naturii sau a traditiilor de orice fel, care sa le orienteze activitatea si sa le dea un obiectiv usor de inteles si realizabil de a fi atins (reactie fundamentalista).
Definitia luata in consideratie aici pentru terorism este: terorismul este un fenomen antisocial care presupune atacarea la intimplare a persoanelor, fara motiv explicit. Terorismul mai inseamna si distrugerea de bunuri materiale, fara un motiv explicit, in conditiile in care acele bunuri materiale nu apartin unui stat.
Daca persoanele atacate sunt reprezentantii unui stat iar bunurile atacate apartin de asemenea unui stat, atunci avem acte de razboi. Un stat se poate apara in fata unui act de razboi dar in fata terorismului protectia oferita de stat este limitata. Motivul principal este ca persoanele care reprezinta un stat accepta limitarea libertatilor lor si se supun unei discipline. Aceste persoane sunt suficient de bine informate pentru a intelege ca ar putea fi tinta unui atac. De asemenea, bunurile care apartin unui stat pot fi mai usor aparate.
Miscarile teroriste au incercat, in general, sa comita acte de razboi nu acte de terorism. In acest fel, aceste miscari incearca sa obtina o forma de legitimare ca miscari de eliberare, de lupta pentru independenta contra unui stat.
Se da ca exemplu miscarea ETA din Spania care incearca sa atace doar reprezentantii statului si administratiei locale si bunurile care le apartin. Totusi, este greu pentru ETA sa respecte aceste reguli in mod absolut. La fel actioneaza IRA in incercarea de a se delimita de terorism. Ambele miscari fac incercari notabile de a se considera miscari de eliberare aflate in razboi cu un stat considerat opresor si nu miscari teroriste. Totusi, asamblul actiunilor lor arata ca, independent de intentiile lor, unele actiuni se incadreaza in categoria terorismului.
Miscarea Al Qaida a incercat intr-o perioada sa atace numai obiective militare americane (deci sa se delimiteze de terorism) dar atacarea WTC din New York este clar un act de terorism (oamenii care au fost ucisi nu erau reprezentantii statului, avioanele folosite nu erau avioane militare iar cladirile nu apartineau statului). Totusi, atacarea Pentagonului nu a fost un act terorist ci un act de razboi.
In legatura cu tendintele spre terorism este de remarcat un fapt: cine are vocatie de constructor nu are "vocatie" spre terorism. Intr-adevar, a construi cladiri, avioane si atit de multe alte bunuri materiale presupune un imens efort in plan stiintific, tehnologic, a structurii de organizare a muncii, in plan social, cultural, etc. Cei care stiu cit de greu se fac aceste lucruri si cit de multe cauze pot bloca foarte usor acest proces, nu vor avea tendinta de a distruge bunuri materiale.
Schimbam acum planul de discutie si ne referim la teroristii individuali care exista in orice societate. Exista astfel criminali in serie sau cei care ucid la intimplare oameni nevinovati. Dupa definitia care a fost data, ei sunt de asemenea teroristi, chiar daca ei actioneaza singuri (fara absolut nici o legatura cu vre- un grup).
Este clar ca o societate nu se poate proteja contra lor prin legi mai dure. La limita, inasprirea legilor va face sa dispara exact acele facilitati care au permis avansul unei societati. Multiplele nivele de securitate va face ca lumea sa se fragmenteze pina la schizofrenie generalizata (datorita reducerii capacitatii de comunicare).
Nu orice om care refuza modelele simbolice va avea tendinte teroriste. Exista multe forme de adaptare la o lume care evolueaza in alta directie decit ar dori unii. In incercarea de a gasi persoanele care au tendinte spre terorism se pot lua in considerare citeva lucruri cum ar fi:
- copiii care la nastere erau absolut normali dar care au fost agresati in perioada copilariei, sunt cei mai expusi. Persoanele agresate (explicit sau implicit, prin natura mediului de viata din copilarie), pot construi modele ilegale, care pot intra si in PSM-ul lor, iar cei necomunicativi au tendinta de a construi modele cu bataie prea scurta pentru intelegerea lumii in care traiesc (schizofrenie XS 1 si 2). - stresurile generatoare de modele de ecranare si de modele ilegale. Acestea pot afecta orice persoana, deoarece societatea este foarte complexa. O solutie ar fi reducerea, acolo unde este posibil, a acestor stresuri. Asta ar putea sa insemne, pentru tarile "simbolice" de exemplu, relaxarea in probleme legate de sex sau de incalcari ale unor reguli de circulatie. - izolarea sau eliminarea definitiva din societate a persoanelor care dau semne clare ca vor sa distruga sistemul democratic. - relaxarea in privinta protejarii vietii intime. Asa zisul "drept la imagine" ascunde mari surse de stresuri atit pentru persoana care revendica acest drept cit si pentru unii din jurul ei. Daca toti ar accepta deschiderea vietii lor intime, ansamblul societatii ar avea mai putine probleme reale.
Evident aceste citeva posibile solutii si idei sunt pentru viitor desi, eu cred, inca de pe acum unele ar putea fi luate in consideratie.
Ar trebui modificat putin principiul de functionare al democratiei si anume, un sistem democratic apara doar pe cei care respecta democratia. In acest fel s-ar evita ca cei care lupta activ contra sistemului democratic sa fie aparati de sistemul democratic.
In New York, de exemplu, s-a facut rabat de la regulile stricte ale sistemului democratic si criminalitatea a scazut. Au fost afectati doar cei care nu respectau sistemul democratic; persoanele normale au avut numai beneficii.
Evolutia societatii se bazeaza pe modele simbolice. Cei care nu au capacitatea de a urma acest trend, se vor refugia in modele imagine. Incet, apare o ruptura dintre oamenii "simbolisti" si cei "imagisti". Imagistii, care nu sunt cei care propulseaza societatea inainte, vor vedea ca, din punctul lor de vedere, societatea merge intr-o directie gresita si unul din multele posibilele raspunsuri ale lor este terorismul.
Atentie: oamenii care se bazeaza pe modele imagine nu accepta argumentatia logica deoarece logica este caracteristica exclusiva a modelelor simbolice.
E.T.A. 11: Problemele de evolutie ale creierului omenesc.
Problema este deja tratata de teoria generala. Aici se vor aduce citeva completari. Se stie din teoria generala ca avem o capacitate de a construi si opera modele imagine precum si o capacitate de a construi si opera modele simbolice. Sa acceptam, deocamdata fara definitie, niste parametrii "I" pentru capacitatea de a construi/opera modele imagine si "S" pentru capacitatea de a construi/opera modele simbolice. In general vorbind, [I] a crescut cam pina la anul 1800. [S] a avut un prim salt odata cu limba vorbita. A crescut apoi la aparitia limbii scrise. Un salt important a fost cind Euclid a construit modelul simbolic numit Geometrie (2300 ani in urma). Apoi [S] mai degraba a scazut, in orice caz nu a crescut prea mult, cam pina la Newton (anul 1666). "Mecanica" lui Newton este al doilea mare model simbolic care marcheaza evolutia creierului. Din acel moment [S] a inceput sa creasca accelerat, si continua sa creasca.
Desi [I] a scazut procentual in comparatie cu [S], in mod absolut el a continuat sa creasca datorita sustinerii din parte lui [S].
Problema fundamentala este ca in implementarea tehnologica a creierului exista' deficiente atit de mari incit pentru multe popoare, evolutia lui [S] este plafonata de multa vreme. Unele popoare aproape ca refuza modelele simbolice (forma grava de fundamentalism).
Teoria prezice o rupere in viitorul previzibil a lumii. Cele doua parti nu au nici un mijloc de comunicare (asta inseamna ca s-au rupt) si deci unii se vor considera in razboi cu ceilalti.
Asta se intimpla si in interiorul aceleasi tari, cu grupuri de oameni. De fapt, cam toate popoarele au tendinte fundamentaliste (refuza [S] in favoarea lui [I]).
Totusi, cele doua parti nu sunt simetrice. Cei bazati pe [S] sunt purtatorii progresului si ai puterii in toate sensurile. Ceilalti sunt incapabili de a mentine un ritm de evolutie, sunt slabi si perspectivele lor sunt foarte sumbre. Ei sunt totusi ajutati de popoarele [S], din motive de stabilitate a lumii si din lipsa unei alte solutii. Popoarele [I] accepta acest ajutor, mai ales din motive practice si de oportunism. Oricum, acest sistem are o stabilitate fragila asa cum se constata experimental.
La un moment dat regiunile [S] vor trebui sa rezolve problema. Oricum, in limita democratiei actuale, aceasta problema nu are solutie nici intre tari si nici in interiorul aceleiasi tari.
Lumea trebuie totusi sa mearga inainte. In acest moment nu se poate intrevedea decit o getto-izare a lumii (procesul s-a intimplat deja cu Iranul si cu unele tari africane si continua).
In alta ordine de idei, in interiorul tarilor [S] continua sa existe un fenomen interesant. Este vorba de faptul ca intre oamenii de tip [S] exista de asemenea o structura. Astfel, unii sunt mai [S] decit altii. In general, puterea este detinuta de oamenii [I] dintr-o structura de tip [S]. Nu se intrevede o vreme cind oamenii [S] sa detina controlul. Acestia au fost definiti cu cuvintul "tehnocrati". Din cauza dispersiei prea mari intre nivelele [I] si [S], in acest moment nu exista speranta ca va putea exista un singur model simbolic suficient de puternic incit sa descrie corect intreg ansamblul social. In consecinta, tehnocratii (oamenii [S] dintr-o societate de tip [S]) nu sunt inca eficienti decit pe domenii relativ inguste. Politicienii de azi sunt cei care au si calitati in domeniul modelelor imagine. Ei pot sa cuprinda, in mod aproximativ, intreg ansamblul social. Totusi, avansul va face ca si politicienii sa se orienteze tot mai mult catre modelele simbolice.
Creierul pare a avea probleme grave de proiectare si constructie din moment ce o structura de organizare bazata pe creiere cu putere asa de mare este amenintata de autodistrugere. Motivul aparent este dispersia prea mare intre nivelele [I] si [S] intr-o structura sociala data.
Explicatiile, asa cum rezulta din teoria mea, ar fi urmatoarele:
1. Modelele se construiesc haotic. In structura de modele (inclusiv in PSM) intra de-a valma lucruri importante si lucruri neimportante. Asta este si o problema de educatie, asociata in principal cu primii "7 ani de acasa".
2. Educatia si asimilarea de noi cunostinte continua sa se bazeze intr-o proportie inadmisibil de mare pe modele [I].
3. Structura de modele (inclusiv PSM-ul) este o structura virtual invariabila si de aici incapacitatea creierului de a avea flexibilitatea ceruta de o evolutie rapida a structurilor sociale, politice, economice. In consecinta, perioada celor "7 ani de acasa" ar trebui riguros controlata, in limita posibilului. De asemenea, intreaga structura de modele este, dupa o anumita virsta, virtual invariabila. Si asta este o problema care poate fi contracarata prin educatie.
4. Educatia se face haotic; se construiesc prea multe modele imagine in perioada de formare iar modelele simbolice nu sunt adecvate realitatii. De exemplu, se insista pe exercitii matematice in loc sa se insiste pe constructia si analiza de modele simbolice generale. Si mai grav, elevii nu sunt invatati sa gindeasca in baza modelelor simbolice. Termenii "model imagine (analogic)" si "model simbolic" nu sunt cunoscuti la nivelul invatamintului standard (clasele 1-12) si extrem de putin la nivel de facultate. Modelele imagine ar trebui predate copiilor incepind cu clasa I iar cele simbolice incepind cel putin cu clasa 8-a. Chiar cei care lucreaza efectiv cu modele simbolice nu sunt totdeauna constienti de asta. Exista multi fizicieni care nu-si dau seama, de exemplu, ca Mecanica lui Newton este model simbolic.
5. Deficientele de proiectare ale creierului nu sunt aratate si deci nu pot fi contracarate (vezi teoria generala).
6. Sistemul democratic nu are solutie pentru problema creierelor defecte si de aici un lung sir de tragedii implicite. Cei care au probleme de hardware sunt absolut necorectabili.
Concluzie: Creierul evolueaza de la modele imagine catre modele simbolice. Problemele de proiectare si tehnologice creeaza fundamentalisme (unii nu mai pot evolua). Fundamentalismele ameninta lumea in ansamblul ei. Solutiile posibile nu sunt acceptabile in limita principiilor democratice unanim acceptate.
E.T.A. 12: Sarpele cu clopotei
Sarpele cu clopotei produce un sunet permanent, puternic, atunci cind ataca sau este atacat. Se mai stie ca el nu are auz.
Teoria mea explica aceasta facilitate de aparare/atac. Functia fundamentala a oricarui creier (inclusiv de animal) este de a construi automat modele bazate pe informatia din exterior. Un sunet repetitiv va activa in bucla continua un model imagine care va incerca sa prezica aparitia fiecarui sunet nou. Se accentueaza ca aceasta functie de hardware este activata si mentinuta automat in functiune in orice moment, de orice creier. Nu exista nici o facilitate normala de a ignora/de a nu auzi, aceste sunete.
Sunetul produs de sarpele cu clopotei va activa astfel in mod repetitiv, un model de receptare a sunetului la animalele din jur. Aceste animale vor folosi astfel foarte multa energie nervoasa pentru a actualiza modelul, de multe sute de ori pe secunda. In felul acesta, animalele din jur vor avea dificultati de a construi si activa un model adecvat, atit pentru aparare cit si pentru atac.
Fenomenul este acelasi si la oameni. Sunetele (repetitive sau nu), ne impiedica sa dam randament in aproape orice activitate care presupune efort intelectual intens.
E.T.A. 13: Principalele boli psihice: paranoia si schizofrenia
Termenii "schizofrenie" si "paranoie" sunt definiti in psihiatrie mai mult sau mai putin precis. De fapt, in psihiatrie nu exista definitii ale bolilor psihice; exista doar descrieri ale lor.
Intr-o teorie stiintifica, definitiile sunt generate de model si deci nu se pot compara sau echivala cu definitiile descriptive din psihiatrie. Totusi, intrucit in limbajul comun exista acesti doi termeni, pentru a nu inventa noi termeni, ei au fost pastrati dar cu definitiile generate de MDT.
Teoria generala nu defineste de fapt bolile. Ea defineste doar niste parametrii asociati unor stari. O stare este considerata patologica daca niste parametrii au valori dincolo de anumite limite mai mult sau mai putin conventionale.
De exemplu, parametrul "schizofrenie" apare in teoria mea ca avind, in fiecare secunda de activitate a unui creier normal o anumita valoare. Valorile pot fi mai mici (mai bine) sau mai mari (mai rau) in functie de moment. Uneori parametrul "schizofrenie" poate ajunge in zona considerata "patologica" fara ca prin asta acea persoana sa fie neaparat bolnava. Boala este declarata ca atare doar daca in mod permanent si semnificativ, parametrul se afla in zona patologica. Vom descrie si apoi vom defini cele doua boli fundamentale, asa cum ele apar in teoria MDT.
Schizofrenia Caracteristicile, de la forme usoare la forme grave sunt: XS1: Nu exista destule modele cu bataie lunga pentru a intelege realitatea externa. Persoanele pot sa descrie logic si corect ce se intimpla in fata ochilor fara a avea, de multe ori, si contextul in care faptele primare trebuie intelese. Aceste persoane reusesc de obicei sa se integreze in societate, nu neaparat in pozitii defavorizate (ba din contra, asa cum vom vedea).
XS2: Intelegere de proasta calitate a ceea ce se intimpla in fata ochilor (se activeaza modele de proasta calitate sau neadecvate deoarece modelele adecvate nu exista sau nu pot fi activate sau nu pot fi construite). Capacitatea de a construi si opera modele cu bataie scurta este mentinuta. Aceste persoane se pot, de multe ori, integra in societate, chiar in pozitii bune, daca au asimilat un model de interes pentru societate.
XS3: Persoana nu are nici un model cu bataie lunga adecvat realitatii externe.
Modelele cu bataie scurta sunt putine.
De exemplu, persoana nu stie unde se afla chiar daca se afla in propria camera. In aceasta ultima situatie, persoana foloseste doar modele rudimentare, cele mai multe fiind componente ale PSM-ului.
Pe analiza statica, XS1 se afla in zona non-patologica in timp ce XS3 este clar in zona patologica. Starea XS2 este la limita.
Intr-o teorie stiintifica, modul static de analiza nu este adecvat. Teoria zice ca parametrul schizofrenie variaza continuu in timp. Un om perfect normal poate ajunge temporar in starea XS2 iar daca este beat/drogat/sedat/obosit, chiar in starea XS3 fara a fi declarat schizofrenic-patologic.
Vom analiza acum in detaliu XS1 unde pot sa existe doua situatii: XS1A: Persoana are citeva modele, inclusiv cu bataie lunga asociate cu unele domenii de activitate. Acestea ii permit de obicei sa se integreze in societate, nu neaparat in pozitii defavorizate. In acelasi timp, lipsesc sau sunt de proasta calitate unele modele de interes, cum ar fi cele asociate respectarii legilor/regulilor de convietuire intr-o societate avansata bazata pe modele simbolice. Lipsa acestor modele poate duce la acte antisociale de care persoana nu are cum sa-si dea seama. Problema sociala apare atunci cind acest tip de oameni se gasesc intr-un numar semnificativ de mare in societate.
XS1B: Persoana poate construi modele cu bataie lunga si modele cu bataie scurta asociate oricarei realitati externe dar in viata normala nu are nevoie decit de un numar foarte limitat. In acest fel, capacitatea de a construi modele proprii cu bataie lunga se atrofiaza. Modelele cu bataie lunga exista dar au fost impuse din exterior (prin educatie). Asta este schizofrenia indusa de societate. Atit timp cit cerintele societatii nu se schimba, persoana se integreaza perfect in societate. Daca cerintele societatii se schimba, acele persoane trebuie sa asimileze noile modele cu bataie lunga pentru a se reintegra in societate. Totusi, unele persoane ar putea sa nu mai fie in stare sa mai asimileze noi modele, adecvate noilor conditii.
Schizofrenia indusa este un mare pericol pentru societatile avansate atunci cind apar schimbari masive. Persoanele atinse de XS1B nu au capacitatea de a construi singure noile modele cu bataie lunga si trebuie ajutate de societate, cu eforturi mari si sustinute. Din nou, pericolul apare cind numarul de persoane cu XS1B este prea mare.
Exemplu: Intr-o tara avansata, cineva vrea sa faca o excursie intr-un loc exotic. Agentia de turism o sa-i rezolve toate problemele, fiecare pas este controlat, asigurat, toate surprizele neplacute eliminate sau controlate, etc. O astfel de persoana nu are nevoie sa construiasca nici un model nou, PSM-ul nu se va activa practic niciodata si in general viata va curge lin, fara efort.
Tot ca exemplu este dat si stilul de conducere al masinilor, mai ales in America. Politia vegheaza de generatii la respectarea stricta a regulilor de circulatie. Cind orice posibilitate de conducere personalizata este combatuta, stilul de conducere ajunge sa fie afectat de schizofrenie XS1B. Vor dispare modelele necesare pentru situatii care nu au mai fost intilnite pina atunci. Daca mediul nu este agresiv, soferii vor avea o capacitate tot mai redusa de auto-protectie la greselile altora. Accidentele in lant sunt consecinta directa a schizofreniei induse.
Avem deci doua posibilitati: 1. Acceptam schizofrenia indusa si construim masini si infrastructuri tot mai sigure, pe principiul ca toti trebuie sa circule. 2. Acceptam conducerea personalizata (stilul agresiv nu mai este combatut).
Un mediu agresiv stimuleaza dezvoltarea inteligentei deci capacitatea de constructie si operare de modele noi cu bataie lunga. Agresivitatea ii face pe majoritatea soferilor mai buni si mai capabili de a reactiona corect la situatii neprevazute, inclusiv la greselile altora.
Pe de alta parte, agresivitatea poate genera de asemenea accidente (cei prea agresivi).
Daca neexperimentatii se vor simti agresati, ori devin experimentati deci agresivi ori vor renunta sa mai conduca. Societatea va ajunge cindva sa analizeze ambele variante, cu avantajele si dezavantajele lor.
In acest moment, metoda folosita este metoda schizofrenica: rezolvam problema care deja a aparut astfel ca ea sa nu mai apara in viitor. Metoda asta este schizofrenica deoarece acest fel de rezolvare a problemelor nu este in stare in nici un fel sa prezica ce alte probleme (cu bataie lunga) ar putea sa apara in urma unei modificari. Singurul ei avantaj este ca da o asigurare personala (justificare inclusiv in plan juridic) celui care ia astfel de masuri.
In legatura cu exemplul de mai sus, teoria arata existenta unei dileme fundamentale: optimizare sau capacitate de a face fata unui mediu agresiv. Astfel, intr-o structura optimizata, cu schimbari lente, apare tendinta de schizofrenie indusa. Oamenii au reactii optime atit timp cit mediul este stabil. La o schimbare de mediu, oamenii au o capacitate redusa de a re-deveni compatibili cu mediul schimbat. Intr-un astfel de mediu sunt favorizati cei care sunt agresivi cu mediul.
Continuam cu schizofrenia indusa (XS1B). Cind un astfel de stil de viata este urmat un timp prea indelungat, persoana va fi afectata de o schizofrenie indusa de mediu care, dupa o anumita virsta, poate deveni patologica. Contracararea acestui fenomen se poate face datorita progresului tehnologic. Schimbarile tehnologice forteaza oamenii din tarile avansate sa construiasca zilnic noi si noi modele.
Tot la XS1B se mai poate observa ca, desi societatea forteaza oamenii sa construiasca noi si noi modele aproape zilnic, unii oameni ar putea sa nu aiba capacitatea sa faca asta. Cum evolutia se bazeaza pe modele simbolice, unii oameni ar putea sa nu aiba capacitatea de a construi modele simbolice de buna calitate. Astfel, poate aparea un grup de oameni care nu se mai pot integra in societate si care ar putea sa se izoleze sau sa se intoarca contra societatii.
Schizofrenia indusa (XS1B) poate sa creeze modele de ecranare antisociale. Teoria prevede ca va exista totdeauna un grup de persoane atinse de o forma mai grava de schizofrenie indusa. Unii pot sa constituie un pericol pentru o societate. Atunci cind acest grup obtine destula putere, ei vor putea destabiliza societatea in ansamblul ei.
Schizofrenia poate sa apara deci intr-un numar nelimitat de forme in functie de perturbatiile asociate procesului fundamental de functionare a creierului. Functiile afectate sunt: - constructia de modele noi si de permanenta armonizare a lor cu realitatea externa in schimbare. - integrarea unui model nou in structura de modele deja existenta; ele trebuie sa contina un numar adecvat de modele cu bataie scurta pentru a face fata unor realitati externe complexe in continua schimbare.
In baza acestor consideratii, sa dam definitia schizofreniei. Schizofrenia este o problema tehnologica a creierului. Creierul nu poate construi modele complexe adecvate realitatii externe, pe care sa le integreze in mod armonic/logic in structura sa generala de modele. Functia de constructie si operare de modele cu bataie scurta este mentinuta.
De multe ori schizofrenicii de nivel 1 pot fi chiar brilianti in constructia si operarea de modele cu bataie scurta.
Folosind un limbaj mai "liber", schizofrenia este gindirea cu bataie scurta.
Vom reveni acum la schizofrenia de tip XS1 A si B. Aceasta forma nepatologica de schizofrenie poate sa asigure niste avantaje imense persoanei. Astfel, modelele cu bataie lunga cer o mare cantitate de energie nervoasa pentru a fi rearmonizate si imbunatatite in fata unei realitati in schimbare. Intr-o societate stabila, aceste modele sunt de obicei inutile. In acest fel, o persoana atinsa de XS1 (A sau B) va avea disponibila o mai mare cantitate de energie nervoasa pe care s-o foloseasca pentru a face modele cu bataie scurta tot mai eficiente. O societate eficienta, favorizeaza aparitia schizofreniei de tip XS1B si nu sanctioneaza schizofrenia de tip XS1A. In acest fel, schizofrenia devine un avantaj pentru persoanele care lucreaza intr-o structura stabila cu schimbari lente.
Aici mai apare un factor important. Intreg sistemul de educatie si invatamint se bazeaza pe asimilarea de modele impuse din exterior si pe verificari ale asimilarii acestor modele. Constructia de modele noi este total defavorizata. In acest fel, sistemul general de educatie si invatamint forteaza aparitia schizofreniei induse de tip XS1B.
Efectul este devastator pentru societate daca luam in consideratie si problema constiintei. Teoria defineste constiinta ca fiind capacitatea de a construi modele propri cu bataie lunga in care propria persoana apare ca element. In acest fel, sistemul de invatamint premiaza implicit pe toti cei care au un nivel de constiinta coborit!
A doua boala psihica fundamentala este Paranoia XP. Paranoia este definita de aceasta teorie ca includerea unui model obisnuit (ordinary model O.M.) in PSM.
Caracteristica fundamentala a unui model din PSM este invarianta lui. Aceste modele sunt practic imposibil de schimbat oricare ar fi informatia venita din realitatea externa. Atunci cind un model oarecare (O.M.) intra in PSM, el devine invariant (notat OMPSM). Toate modelele pe care creierul le contine trebuie sa fie in armonie si cu acest model, indiferent de informatiile care vin din realitatea externa.
Astfel, atunci cind se construieste un nou model, unele informatii care vin din realitatea externa (prin IR) ar putea sa fie in contradictie cu OMPSM. In acesta situatie, singura modalitate de a integra IR cu conditionarea OMPSM este de a distorsiona ZM-ul care va integra informatia generata de modelele M-ZM. Acest lucru este posibil doar pe modele imagine. Se reaminteste ca pe modele imagine nu exista criterii de referinta de a atribui faptelor primare o importanta corecta. Astfel, prezenta OMPSM va face ca toate noile modele sa fie construite prin distorsionarea importantei faptelor primare (unele fapte sunt minimalizate iar altele pot fi exagerate).
Din aceasta cauza, paranoia trebuie inteleasa ca o boala care afecteaza personalitatea. Personalitatea, in ansamblul ei, este de tip paranoic. Structura de modele este/poate fi construita partial armonic, modelele simbolice asociate se construiesc pentru a fi in acord cu modelele imagine si in general, paranoicii pot avea o structura armonica si logica brilianta, uneori.
Detectarea paranoiei este foarte dificila deoarece bolnavii pot sa nu aiba contradictii logice in structura de gindire si in plus pot avea un bun cuplaj cu realitatea externa in schimbare.
Multi paranoici sunt brilianti in gindire, cu o logica infailibila. Exemplul lui
Hitler este elocvent. OMPSM-ul lui se numea "rasa ariana este o rasa superioara".
Tot ce a urmat s-a bazat pe logica. Se pot reaminti si personalitatile comuniste:
OMPSM-ul lor se numeste "clasa muncitoare este purtatoarea progresului".
Cind exista un OMPSM atunci avem clar o boala, deoarece intreaga personalitate este paranoica. Nu exista, din principiu, tratament. Chiar daca OMPSM-ul ar fi distrus, toata structura de modele, care este in armonie cu OMPSM-ul, ar trebui reconstruita iar asta este imposibil.
Vom vorbi acum de forme usoare de paranoie, nedeclarate ca boli. Dupa cum stim, atunci cind un model devine invariant, toate modelele asociate lui vor fi distorsionate pentru a fi in armonie cu modelul invariant.
Sa presupunem ca un creier are un model normal, construit corect pe baza informatiilor luate din realitatea externa (de exemplu modelul "sot/sotie"). Acest model ar putea la un moment dat sa devina total neadecvat in intelegerea realitatii externe (de exemplu sotul/sotia din realitatea externa sa dispara sau sa fie altfel decit in model).
O persoana aflata in aceasta stare ajunge sa se manifeste ca o paranoica (poate sa nege existenta a ceva care se afla in fata ochilor ei, de exemplu). Acest model nu este de obicei in PSM dar, fiind legat cu foarte multe alte modele, devine extrem de greu de modificat. Ar trebui modificate odata cu el foarte multe alte modele si asta poate depasi capacitatea tehnica de procesare a creierului. Din cauza asta, una dintre optiuni este de a lasa modelul cu probleme in pace. In aceasta situatie, avem o forma de paranoie, asa cum am aratat, care se manifesta prin confuzii sau prin evitarea discutiei despre problemele asociate modelului cu probleme.
Nefiind patologica (nu exista OMPSM), "boala" ar putea fi vindecata (mai ales la persoanele tinere). O posibilitate este de a construi modele de ecranare. Modelele de ecranare nu distrug modelul gresit/neadecvat dar il pot face inactiv. Pretul este un traumatism psihic (constructia unui model de ecranare) urmat de un imens efort de constructie de noi modele.
Acest tip de problema (modele importante care nu mai corespund cu realitatea externa) poate sa apara in orice moment, in forme mai mult sau mai putin grave. Prevenirea aparitiei acestei forme usoare de paranoie se poate face printr-o educatie adecvata. Ea poate sa apara la orice virsta.
E.T.A. 14: Sinuciderea
Din teoria fundamentala se stie ca o cerinta fundamentala de proiectare a creierului este supravietuirea neconditionata, vesnica. Totusi, unele persoane se sinucid.
Tot din teoria generala se stie ca modelele sunt atit de puternice incit pot sa prezica, cu siguranta absoluta, ca vom muri cindva, mai repede sau mai tirziu. Intrucit aceasta prezicere va activa PSM-ul, si intrucit PSM-ul nu are solutie, aceasta situatie poate sa destabilizeze creierul. Tot in teoria generala se mai arata ca solutia gasita din cele mai vechi timpuri a fost modelul de ecranare numit "Religie". Acest model transmite catre PSM un mesaj mai putin catastrofal, care stabilizeaza situatia.
Unele religii sunt atit de puternice incit ii pot face pe credinciosi sa nu aiba nici o teama de moarte. Astfel de credinciosi se pot sinucide extrem de usor, daca au un motiv "serios", fara ca PSM-ul sa poata interveni. Din fericire, crestinismul nu este o religie suficient de puternica pentru a elimina teama de moarte.
Acest risc a fost sesizat din cele mai vechi timpuri si de aceea, in general, religiile condamna sinuciderea.
Se accentueaza ca, oricare ar fi modelul de ecranare (religie sau un model oarecare), PSM-ul va fi blocat sa intervina in caz ca un model de sinucidere este activat. Prezenta unui model de ecranare adecvat poate deci bloca PSM-ul care vrea sa blocheze activarea modelului de sinucidere.
O clasa de sinucigasi sunt cei care, in urma disparitiei din realitatea externa a unei entitati care a fost inclusa in PSM (de exemplu o persoana foarte apropiata dispare din viata lor), nu sunt in stare sa corecteze intreaga structura de modele. Creierul se destabilizeaza, toate modelele principale devin inutilizabile iar asta poate favoriza sinuciderea.