Alt aspect pe care vreau sa-l subliniez este ca acest model este un model fundamental. In baza lui se pot construi un numar nelimitat de mare de modele locale, asociate cu probleme specifice. Oricine a asimilat acest model, poate sa-l dezvolte, cu resurse proprii, in probleme specifice, oricit de mult. Psihologia si toate stiintele asociate direct sau indirect cu functionarea creierului ar trebui, de exemplu, rescrise in baza acestui model.

Cartea poate fi inteleasa de copii, incepind cu virsta de 12 ani. Inca de la aceasta virsta, copiii pot construi si opera modele simbolice relativ complexe. Se da ca exemplu capacitatea pe care o au copiii de a face programe de calculator relativ complexe incepind cu virsta de 12 ani.

Asa cum apare si in aceasta teorie, oamenii au o problema fundamentala legata de modul de perceptie al realitatii externe. Am discutat cu multi oameni care nu erau deloc deranjati de faptul ca in psihologie, de exemplu, termenii nu sunt precis definiti (au numai definitii descriptive). Alti oameni cred ca o stiinta exacta este o stiinta care foloseste aparatura si da rezultate precise ale unor masuratori (neurofiziologia, de exemplu). Chiar in rindul fizicienilor exista probleme. Cei mai multi nici nu stiu ca ceea ce fac ei se afla integrat in modele simbolice. Ei cunosc foarte bine aceste modele pe care le construiesc si cu care opereaza dar unii nu au si notiunea de model simbolic. Unii fizicienii folosesc notiunea de "model" si opereaza cu ea dar isi imagineaza ca modelele sunt folosite numai pe zone limitate din domeniul lor de interes. Multi nu-si dau seama ca orice model simbolic este in mod obligatoriu integrat in alt model simbolic pina se ajunge la un model simbolic fundamental.

Exemplu: multi vor fi probabil surprinsi sa afle ca orice program de calculator este un model simbolic. Un program facut, de exemplu, in Java este un model simbolic. Limbajul Java insusi este de asemenea un model simbolic. Java se afla, probabil, inclus in modelul simbolic numit C++. La rindul lui, C++ se afla inclus in Assembler care la rindul lui se afla inclus, impreuna cu toate programele care au fost vreodata create si impreuna cu orice program care va fi vreodata facut in viitor, in modelul simbolic fundamental numit Limbaj-masina.

Oricare ar fi nivelul pe care ne aflam, un program de calculator incepe cu constructia modelului simbolic. Asta inseamna ca trebuie sa declaram elementele si proprietatile lor precum si relatiile fundamentale intre aceste elemente. Asta este valabil si pentru limbajele care se bazeaza pe algoritmi dar si pentru limbajele care nu se bazeaza pe algoritmi. Mai departe, tot ce urmeaza se numeste simulare pe model. Se pot schimba proprietati ale elementelor sau relatii intre elemente si vedem ce se intimpla. Mai mult (vezi si aplicatia despre cum functioneaza o stiinta exacta) modelul (programul de calculator) trebuie "calibrat" adica trebuie verificat pe situatii in care se stie deja rezultatul.

Ceea ce se obtine de la orice program de calculator este o predictie a modelului. Daca programul este logic (stabil) si daca a trecut cu bine toate testele de calibrare, atunci predictiile lui se vor compara cu realitatea externa. Daca predictiile nu se confirma in realitatea externa atunci problema este ca modelul nu este adecvat acelei realitati externe.

Nu este de loc surprinzator ca, la fel ca in cazul creierului, unui program de calculator sa i se ataseze notiunile de "adevar", "realitate", "realitate externa" cu definitiile din teoria MDT asupra creierului. Motivul este usor de inteles: noi prelungim in exterior propria structura de modele ale creierului. Ar fi imposibil sa facem altceva decit asta!

Observatia de mai sus este foarte interesanta si sub un alt aspect. Astfel, intre functiile fundamentale ale creierului si functiile fundamentale ale calculatoarelor nu exista' absolut nici o legatura. Cu toate acestea, noi folosim calculatoarele pentru a prelungi si extinde propriile functiuni ale creierului nostru.

Teoria face citeva predictii greu de acceptat si suportat. Astfel, sistemul de invatamint se bazeaza pe asimilarea de modele imagine sau simbolice si de verificare a asimilarii, in examene specifice. Aceasta metoda are o problema. Astfel, in baza teoriei, cei care au calitati in domeniul asimilarii de modele noi au calitati mai reduse in domeniul constructiei de modele noi. Oricum, scoala nu stimuleaza si nu rasplateste constructia de modele noi. Problema care apare este legata de faptul ca nivelul de constiinta depinde si de capacitatea de a construi modele noi. In acest fel, scoala are tendinta de a promova oameni cu nivel redus de constiinta.

In plus, tot legat de sistemul de invatamint, teoria arata ca exista oameni orientati spre cunoastere si oameni orientati spre actiune. Cei orientati spre actiune sunt total defavorizati de sistemul de invatamint iar cei orientati spre cunoastere sunt supra-apreciati.

In aceasta ordine de idei, olimpicii nostrii sunt niste victime inocente ale acestui sistem de invatamint. Daca au noroc, vor primi o slujba bine platita undeva in occident unde sefii lor, care pot cistiga de sute de ori mai mult decit ei, nu au fost nici olimpici si de multe ori nici prea buni dupa criteriile scolii.

Societatea este propulsata inainte de oamenii orientati spre actiune iar scoala nici nu-si da seama de asta !

Teoria defineste schizofrenia ca incapacitatea de a construi si opera modele cu bataie lunga. Modelele cu bataie lunga sunt esentiale nu numai in formarea constiintei dar si in predictia problemelor care ar putea sa apara in viitor. Metoda schizofrenica este de a rezolva problemele pe masura ce ele apar, pas cu pas. O varianta "elaborata" de manifestare a schizofreniei se numeste pragmatism. Modul normal de interactie cu realitatea externa este de a avea modele cu bataie lunga, asociate realitatii externe. Aceste modele pot prezice aparitia unor probleme in viitor si astfel aceste posibile probleme pot fi contracarate inainte ca ele sa ajunga sa se manifeste.

La noi in tara, aceasta metoda este in general respinsa in mod instinctiv de persoanele implicate. Astfel, intr-o structura schizofrenica, daca o persoana reuseste sa rezolve o problema inainte ca problema sa ajunga sa se manifeste, acea persoana nu va putea sa se laude prea tare cu acest lucru. Unii pot sa spuna ca daca ceva nu s-a intimplat inseamna ca, probabil, nici nu a existat o problema. Acest mod de rationament este pur schizofrenic (cu bataie scurta). Societatea romaneasca nu apreciaza decit pe cei care obtin rezultate explicite concrete. Asta inseamna ca oamenii asteapta sa apara o problema (sa se produca deja raul, de exemplu) si atunci, prin rezolvarea ei, obtin rezultate si laude.

In societatea romaneasca acest mod de abordare a problemelor este inacceptabil de raspindit si de aici performantele economice (si nu numai) proaste obtinute de tara noastra. Societatile avansate sunt avansate tocmai pentru ca nu accepta nici metoda schizofrenica si nici modul schizofrenic de apreciere al oamenilor.

Asa cum am aratat si in introducere, cartea poate avea succes in primul rind la tinerii sub 20 de ani care au, cel putin in plan tehnic, capacitatea de a intelege acesta carte. Mi-ar place daca aceasta carte ar putea contribui la scoaterea tarii noastre din situatia scandaloasa de subdezvoltare in toate planurile, fata de alte tari din Europa.

BIBLIOGRAFIE

Nu exista nici o bibliografie specifica. MDT este o teorie fundamentala. Asta inseamna ca toate definitiile sunt generate de acest model. In aceste conditii nici o carte nu mai poate fi citita din moment ce in orice carte termenii folositi au alte definitii decit cele considerate de MDT.

Exemplu: Exista o carte a lui Titu I. Bajenescu numita "Performantele Inteligentei Artificiale - de la teorie la aplicatii", aparuta la Editura Albastra, Cluj-Napoca in anul 2002. Aceasta carte are o bibliografie impresionanta (autorul are la bibliografie 241 de titluri avindu-l ca autor). In interiorul cartii se afla un glosar cu definitiile termenilor importanti folositi in carte.

Unul dintre termeni este "inteligenta". Autorul defineste inteligenta prin 16 afirmatii diferite (2/3 dintr-o pagina) care contin cel putin 12 cuvinte nedefinite (a cunoaste, a intelege, rational, cunoastere conceptuala, senzatie, intuitie, a descoperi, spirit, a se adapta, caracter, a invata, problema, experienta etc). Deci, pentru a intelege ce este inteligenta ar trebui sa cunoastem mai inainte definitiile acestor cuvinte declansind astfel un proces care pare fara sfirsit. Evident ca autorul nu are nici o definitie a termenului "inteligenta" ci numai o descriere a lui. Mai mult, data fiind impresionanta bibliografie, se poate trage concluzia ca nimeni nu are nici o definitie a acestui termen foarte important. Chiar autorul recunoaste asta prin afirmatia : "inteligenta este un concept greu de definit caci este imposibil de dat o definitie unica si universala care sa satisfaca pe toata lumea".

Asociat acestui exemplu se reaminteste definitia normala (generata de teorie) pentru cuvintul "inteligenta" ca fiind capacitatea de a construi si opera un model cu bataie lunga (vezi si ETA 4).

In consecinta, cartea amintita mai sus nu poate fi in nici un fel folosita in asociatie cu MDT si este usor de inteles ca situatia este la fel cu orice alta carte.

Singurele carti care au fost folosite sunt unele dictionare de date istorice. Acestea totusi nu pot fi citate in mod specific din moment ce ele reprezinta inregistrari ale unor evenimente binecunoscute.

MOISA Dorin Teodor moisa@zappmobile.ro Bucuresti, 5 Feb. 2004